revelatia

Planul de Salvare

                                                 ISTORIA  MANTUIRII

1. CREATIA Caderea lui lucifer in pacat, creatia omului a lui Adam si a Evei starea alfa a inceputului, planul lui Dumnezeu pentru salvarea omului din pacat si a salvarii universului dupa 7 zile Divine sau 7000 de ani pamantesti timp in care satana autorul pacatului isi va desavarsi opera si se va vedea cat de gresit e pacatul si neascultarea de Dumnezeu si legile Sale.

2000 ANI

2. LEGAMANTUL Legea lui Dumnezeu 10 PORUNCI data pe muntele Sinai de Iisus Christos  oamenilor pentru a urma calea de la creatie si a se reintoarce pe calea cea buna pentru a se curati de pacat si a fi impreuna cu Dumnezeu pe vesnicie.

2000 ANI

3. RASCUMPARAREA DIN PACAT  NASTEREA BOTEZUL CRUCEA INALTAREA IMPLINIREA PROFETIILOR
Anul Nasterii 3755 evreiesc sau 6 I.E.N.
Luna Nasterii  10 Tishrei luna a 7 in ziua rascumpararii sau ispasirii din cele 7 sabate anuale ale vechiului testament ce aratau venirea si planul lui Dumnezeu.
Ziua Nasterii 10 Tishrei sau 1 OCTOMBRIE SAMBATA
Anul Botezului 3786 evreiesc sau 27 E.N. 30 ANI inceperea operei de salvare a omenirii a lui Iisus.
Anul Rastignirii 3790 evreiesc sau 30 E.N. 33 ANI plata pacatului pentru omenire si salvarea celor ce vor urma pe Dumnezeu si se vor mantui prin ascultare de Dumnezeu si de Legea SA.
 (1) "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31)
 (2) "trebuie... să fie omorât şi a treia zi să învieze" (Luc. 9:22)
 (3) "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Mat. 12:40)
 (4) "astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat acestea" (Luc. 24:21)
Pentru gândirea noastră aceste pasaje, par ireconciliabile. Evreii însă socoteau ca zile şi părţile unei zile (comp. 1 Reg. 22:1, 2; 2 Reg. 18:9, 10). Ziua la ei începea seara la apusul soarelui. Folosind aceste informaţii, concluzia care se desprinde este că Isus a murit într-o miercuri, aşa cum este schiţat mai jos.  
Isus a fost adevăratul miel de paşte. Conform Legii, mielul pascal trebuia "luat" sau pus deoparte pentru sacrificiu cu patru zile înainte, în 10 Nisan (Ex. 12:3). Este interesant de notat că începând din această zi mai marii poporului au hotărât să-l omoare pe Isus, "dar nu în timpul sărbătorii" care începea cu sabatul din 15 Nisan (Mar. 11:18; 14:1, 2; Luc. 19:47).

    Isus a murit pe la 3 după-amiaza în 14 Nisan, aproximativ la timpul când evreii începeau să-şi sacrifice mieii de paşte. Conform poruncii lui Dumnezeu, însă, mieii trebuiau sacrificaţi în ziua de 14 după apusul soarelui (Ex. 12:6; Lev. 23:5). Cu un număr de ani înainte de naşterea lui Isus, celebrarea paştelui a suferit modificări şi a ajuns să prevadă o masă ceremonioasă scurtă în 14 urmată de o masă mai mare şi lejeră în 15. Această tradiţie este urmată şi astăzi.

    Aceasta înseamnă desigur că ultimul paşte ţinut de Isus n-a fost o masă de paşte tradiţională. El a ţinut paştele cu o seară înainte, la începutul zilei de 14 Nisan, socotită de seara până seara, în fapt în seara zilei de 13 după calendarul obişnuit. Aceasta a permis ca el să moară în ziua ceremonială de 14 Nisan în care a celebrat ultimul paşte. Dimineaţa, în timpul judecăţii lui, ni se spune că iudeii nu mâncaseră încă paştele (Ioan 18:28). După-amiaza, pe când Isus era în agonie pe lemn, evreii începeau să sacrifice mieii de paşte. O altă dovadă pentru aceasta este descrierea zilei răstignirii ca "ziua Pregătirii", adică ziua de pregătire pentru masa de paşte şi sabatul asociat care urmau în 15 Nisan (Ioan 19:31).

    Tradiţia iudaică spune (cam în secolul al doilea e.n.), că "Isus a fost spânzurat în ajunul (preziua) paştelui" pe care ei îl sărbătoreau practic în 15. Similar, în primii 300 de ani după apostoli, toţi scriitorii creştini spun că ultimul paşte ţinut de Isus nu a fost un paşte "evreiesc". Înainte de acest ultim paşte Isus le-a spus discipolilor săi să meargă şi să facă pregătiri "în ziua întâi a Azimilor când [evreii] sacrificau paştele" (Mar. 14:12). Este posibil, ca aceste pregătiri să se fi făcut în cea mai mare parte după apusul soarelui şi astfel în această zi din punct de vedere ceremonial. Paştele putea fi considerat "ziua întâi a Azimilor", în măsura în care denumirile de paşte şi Azimi se confundau deja datorită apropierii ca dată şi mutării unei părţi din ceremonia de paşte din 14 în 15. Astfel Luca numeşte ziua de 14 Nisan "sărbătoarea Azimilor, numită paştele" şi "ziua sărbătorii Azimilor, în care trebuiau jerfite paştele" (22:1, 7). Datorită accentului deplasat pe 15, ziua de 14 a devenit cunoscută ca ziua Pregătirii (Mat. 27:62; Mar.15:42; Luc. 23:54; Ioan 19:31).
În concluzie, Isus a murit în ziua Pregătirii, 14 Nisan, care era ziua până în care trebuia păstrat mielul de paste după instrucţiunile date de Dumnezeu lui Moise în Egipt. A sărbătorit paştele împreună cu discipolii săi cu o seară înainte, în 13 Nisan după apusul soarelui (ceremonial deja ziua de 14), după care a fost arestat, judecat, condamnat şi omorât.
 A înviat în cursul serii sau nopţii cu care începea ceremonial ziua de 17 Nisan, prima zi lucrătoare după sabatul săptămânal duminica
Pastele 14-23 Nisan Aprilie saptamana patimilor lui Christos pentru omenire
Ziua tine de la apusul soarelui pana la apus ziua urmatoare
14 Nisan sau 3 Aprilie Miercuri ziua a 4 a saptamanii SABATUL ANUAL Prima zi de Odihna respectarea legilor Domnului Pastele  Rastignirea Plata Pacatului Omenirii 14-15 sau 3-4 Ora mortii 3 dupa amiza miercuri seara pana joi seara prima zi
15 Nisan sau 4 Aprilie Joi ziua a 5 a saptamanii Azimi 15-16 sau 4-5 joi seara pana vineri seara a doua zi
16 Nisan sau 5 Aprilie Vineri ziua a 6 a saptamanii Azimi 16-17 sau 5-6 vineri seara pana sambata seara a treia zi Ora invierii 6 seara dupa terminarea SABATULUI si a celor 3 zile de odihna exact cum a fost profetit
17 Nisan sau 6 Aprilie Sambata ziua a 7 a saptamanii SABATUL SAPTAMANAL Ultima zi de odihna din cele 3 profetite de Mantuitor ca semnul lui Iona si care sa implinit intocmai 17-18 sau 6-7 Invierea din morti Sambata seara dupa apus ora 6 si terminarea SABATULUI ziua Domnului si semnul Sau si Sigiliul Sau creat de la Creatiune si pana in Eternitate si respectata de cei ce pazesc poruncile Domnului in totalitate si respecta inima legii porunca a 4 care incepe cu ADUTI AMINTE de ziua de ODIHNA ca so SFINTESTI SABATUL = in orice limba Sambata inseamna odihna.
18 Nisan sau 7 Aprilie Duminica ziua 1 a saptamanii Invierea Salvarea celor ce cred si asculta de Dumnezeu caci asa vor fi si ei inviati la a doua venire pentru ca au crezut si nu sau indoit.
Anul Inaltarii 3790 evreiesc sau 30 E.N. 33 ANI  jumate
Luna Inaltarii  28 Sivan sau 17 Mai Sambata dupa aprox 40 zile ziua comemorarii vechiului testament si a legamantului pe care il facuse cu omenirea la inceputul creatiei ca vor fi salvati si dupa 10 zile urma ziua coborarii duhului sfant cincizecimea pe care toate lea implinit la prima venire si le va finaliza la a doua venire prin salvarea celor ce au ascultat de Dumnezeu si de Legea SA si au implinit-o pana la capat.

33 ANI  jumate in anul 3790 sau 30 Iisus implineste 33 de ani si mai are exact jumate din an 7 luni pana se va ridica la cer asa cum profetise profetia ca va fi starpit din cele 7 zile la mijlocul saptamanii adica 3 zile jumatate la 33 de ani si 7 luni sau moartea Sa intro zi de miercuri in care se celebra Sabatul Anual de paste si invierea Sa intro zi de duminica dupa terminarea Sabatului Saptamanal la ora 6 seara sambata dupa apusul soarelui cand profetia avea sa se implineasca la litera

4. INVIEREA celor morti in CHRISTOS la a doua sa venire si ridicarea la cer a celor vi si morti avand corpuri nemuritoare care au ascultat si implinit legea si cuvantul Sau Biblia si nu au ascultat de traditii omenesti si de satana mai mult decat de Dumnezeu si Legea Sa Sfanta.

2000 ANI

5. JUDECATA pacatosilor in perioada celor 1000 de ani in care se va respecta Sabatul de cei ce nu l-au respectat si fiecare caz in parte va fi cercetat si judecat in acord cu biblia si cele 10 porunci daca viata fiecaruia a fost in acord sau nu cu Legea Divina si cu exemplul pe care l-au avut de urmat pe Iisus Christos si nimeni nu va putea sa zica ca na stiut sau na avut ocazia pentru ca fiecare va fi judecat dupa lumina adica cunoasterea adevarului pe care au avuto in timpul vietii si ce au facut cu ce au stiut ca e bine si ce e rau si ce au ales sa faca in viata si cui sau inchinat si slujit Domnului sau satanei prin fapte.

1000 ANI

6. SFARSITUL PACATULUI  starea omega a sfarsitului la a treia venire prin invierea celor morti in pacat cei ce au ascultat de satana si nu au avut parte de prima inviere si li se va prezenta la fiecare in parte cazul fiecaruia dupa care pacatul si pacatosii impreuna cu satana vor fi mistuiti in focul ce va transforma pamantul si va fi un cer nou si un pamant nou fara de pacat si nimeni nu va mai pacatui vreodata caci pacatul nu va mai fi niciodata.

Ciclu complet de 7000 ANI incheiat

7. ETERNITATEA celor mantuiti impreuna cu Dumnezeu si respectarea promisiunii date de Iisus celor ce l-au ascultat si urmat si il vor urma pe vesnicie si de acum.

ETERNITATEA


Cei ce urmeaza Biblia si asculta de Cuvantul Domnului vor avea sansa unica de a fi salvati iar ce ce asculta de satana si de amagirile sale si mai mult de traditii si de oameni decat de Dumnezeu vor fi cei condamnati prin faptele si alegerile lor cei ce resping adevarul si traiesc in minciuna aceia isi vor lua plata pentru neascultare. Cui urmati si acelui caruia va inchinati si slujiti veti fi fie salvati fie condamnati nu exista o a doua sansa exista doar un timp de har si el e limitat in timp si spatiu in care fiecare are ocazia unica de a face ceva cu viata lui fie in acord cu Biblia si Dumnezeu fie in acord cu traditiile lumesti si satana si fiecare va avea ce merita. Procentele sunt si vor ramane aceleasi 90 % cei se se inchina satanei si placerilor lumesti  si urmeaza traditia si lumea cu poftele ei 9 % cei ce urmeaza ambele cai iar 1 % din populatia lumii de la creatie pana la sfarsitul ei va urma si sa va inchina doar Domnului in duh si adevar si aceasta este ramasita care vor asculta si urma intocmai legile Divine cum spune si Dumnezeu multi sunt chemati dar putini alesi ca nu sunt dispusi sa platesca pretul ascultarii si predarii lui Dumnezeu pentru pretul platit de Iisus cu sangele sau divin pentru ca omenirea sa fie salvata asa stiu unii si altii sa isi arate recunostinta si crestinii adevarati urmasi ai adevarului si credintei lui Christos sunt cei care implinesc prin fapte iar crestinismul ce nu este o religie cum a facut-o lumea cu traditiile ei pagane ci reprezinta calea fiecaruia spre mantuire daca urmam lui Iisus prin crucea pe care o avem fiecare de dus Dumnezeu nu a venit sa schimbe legea ca legea era perfecta insusi Dumnezeu a venit so implineasca si sa ne arate fiecaruia ce avem de implinit pentru a fi siguri ca putem ajunge acolo la El daca zi de zi ne umilim si ne predam lui Dumnezeu decat sa ne inaltam noi datorita egoului personal numai asa vom putea fi schimbati si transformati total prin supunere si ascultare numai de adevarul biblic care are viata vesnica si nu de oameni de sisteme oculte si de traditii pagane care ne indeparteaza de simplitatea adevarului si ne impovareaza cu greutati si necazuri datorita alegerilor gresite iar crestinii adevarati care asculta de Dumnezeu sunt doar incercati si li se testeaza nivelul credintei ca si lui IOV pentru a se vedea daca merita sau nu sa fie salvati si mantuiti pe viata. Tu unde te regasesti acolo vei ajunge negresit si pe cine urmezi vei avea parte de soarta ce tiai aleso singur fie viata vesnica fie moartea vesnica ce alegi si semeni aia vei culege si secera la timpul potrivit. Cine vrea sa se schimbe mai poate so faca prin cercetarea cuvantului lui Dumnezeu si intoarcerea la adevarata credinta si la adevarul lui Iisus care se regaseste doar in Biblie si numai acolo restul ce vin de la oameni sunt traditii ce nu au de a face cu Dumnezeu si calea spre mantuire care este doar una singura Iisus Christos restul sunt amagirile satanei si foarte multi cad in ele din pacate.

1. YHWH *** YESHUA*** RUACH HA KODESH = Trinitatea Divina
2. YHWH = EU SUNT CEL CE SUNT
3. YESHUA = Iisus Christos Dumnezeu Mantuieste Unsul Alesul
4. RUACH HA KODESH = Duhul Sfant
5. DECALOGUL = Legea sau legamantul lui Dumnezeu
6. TATAL NOSTRU = Rugaciunea prin care comunicam cu Dumnezeu calea spirituala spre Dumnezeu
7. NORD = Locul de inchinare unde se gaseste tronul lui Dumnezeu
8. SABAT = Sambata ziua a Saptea ziua dedicata lui Dumnezeu de la Creatiune pana in Eternitate ca zi de inchinare lui Dumnezeu
9. BIBLIA = Cuvantul lui Dumnezeu, painea vietii omenesti testamentul de urmat de toti crestinii ce cred in Dumnezeu
10. EVANGHELIA = Vestea Buna, lucrarea lui Dumnezeu pentru salvarea oamenilor
11. APOCALIPSA = Revelatia, descoperirea lui Dumnezeu pentru viitorul oamenilor ultima pagina a istoriei lumii
12. ROSU***ALB***ALBASTRU = Culorile lui Iisus Christos,
Rosu = dragostea spiritul divin, Alb = ordinea armonia,
Albastru = legea morala ascultarea
13. CRESTINI = Discipoli urmasi ai invataturii lui Iisus Christos
14. CRESTINISM = Calea spre Mantuire

Dumnezeu le-a dat evreilor sapte sarbatori simbolice (Lev. 23). Ele marcau trecerea unui an ceremonial si intretineau in popor memoria unor evenimente istorice de importanta majora. Pe de alta parte, calendarul evreiesc are si o insemnatate profetica, marcind cele sapte etape in care-si va desfasura Dumnezeu planul mesianic de rascumparare a omenirii.
Dintre cele sase sarbatori, Pastele, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor sint deosebite atit prin semnificatie, cit si prin faptul ca ele cereau ca fiecare evreu sa mearga in pelerinaj sa se inchine la Ierusalim (Exod 23:14-19).

Sarbatoarea Pastelor (luna I, ziua 14)
La aceasta sarbatoare, evreii comemorau jertfirea mielului in Egipt. Singele acestui miel fusese asezat pe usiorii usii si-i ferise pe intii nascuti de ingerul mortii (Exod 12;1- 13:16). Sarbatoarea marca si scoaterea evreilor din robia Egipteana. In limba romana, numele sarbatorii vine de la piinea traditionala, numita pasca. Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa manince carnea mielului cu piine nedospita si cu ierburi amare. Piinea nedospita era semnul ca au iesit in graba din tara Egiptului (Deut. 16:3).
Simbolul Pastelor s-a implinit in Ierusalim atunci cind Domnul Iisus Mielul care ridica pacatul lumii (Ioan 1:29) a fost jertfit pentru pacatele omenirii (Evrei 9:28).

Sarbatoarea Cincizecimii (50 de zile dupa Paste)
In esenta ei, evenimentul era o sarbatoare a secerisului. Ziua cincizecimii era asezata in calendar la exact cincizeci de zile dupa Paste si multumirea poporului pentru roadele campului (Num. 28:26-31). Sarbatoarea se mai numea si sarbatoarea saptaminilor (Deut. 16:9) sau sarbatoarea primelor roade (Num. 28:26).
In Noul Testament, ziua Cincizecimii a marcat o zi de mare bucurie pentru primirea Duhului Sfint si pentru convertirea primelor mii de oameni la credinta mintuitoare in Christos (Fapte 2:1-47).

Anul Nou (luna VII, ziua 1)
Aceasta zi se mai numea si Sarbatoarea trimbitelor (Ros Hasana) si era o chemare la rededicare si la o masa de partasie cu Domnul si in cinstea Domnului (Lev. 23:23-25).
Cu glasul unei trimbite  la cea din urma trimbita, sint doar doua expresii ale apostolului Pavel care fac aluzie la ziua rapirii Biserici si a unui inceput nou in slava.

Ziua ispasirii (luna VII, ziua 10)
Aceasta era o zi marcata de post, smerire si mare inchinaciune (Lev. 23: 26-32). In aceasta zi, Marele Preot facea ispasirea pentru toate pacatele poporului si tapul de Azazel era alungat in pustie (Lev. 16). oricine nu se va smeri, va fi nimicit din popor (Lev. 26:29).
In planul mesianic, sarbatoarea marcheaza ziua in care Dumnezeu va face judecata copiilor Sai si-i va curati de vinovatialor. Va fi o zi de pareri de rau, de mare smerire si de adinca tristete (Zah. 12:10-14; 13:1-9; 14:1-7).

Sarbatoarea Corturilor (luna VII, ziua 15)
Sarbatoarea comemora peregrinarile evreilor timp de 40 de ani prin pustie inainte de intrarea in Canaan (Lev. 26:33-36; Deut. 16:13-17). Istoricul evreu Iosif Flavius o numeste cea mai mare si cea mai sfinta dintre toate sarbatorile evreiesti. Timp de sapte zile, toti evreii trebuiau sa-si paraseasca locuintele si sa stea in corturi sau colibe facute din crengi si pinza, pentru ca urmasii vostri sa stie ca am facut pe copiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului (Lev. 23:42).
Domnul Iisus a participat si El la sarbatoarea corturilor (Ioan 7:2, 8-52), dar simbolistica comemorarii se va implini atunci cind Domnul va locui alaturi de poporul Sau in timpul Mileniului (Zah. 14:9-21; Isaia 11:2-9).
In afara acestor sapte sarbatori mari, evreii au mai primit de-a lungul istoriei citeva zile de aducere aminte:

Ziua de Sabat
Cea de a saptea zi, pusa de o parte de Dumnezeu la sfirsitul Creatiei (Gen. 2:1-3), dar nesarbatorita pina in perioada Exodului (Exod 16:23), este si ea mentionata in lista sarbatorilor evreiesti (Lev. 23:1-3). Ziua comemoreaza atit odihna Domnului, cit si scoaterea din robia egipteana (Deut. 5:12-15). Ea este un semn national intre YHWH si Israel (Exod 31:17; Ezec. 20:12, 20).
Orice lucrare trebuia evitata intre cele doua apusuri de soare (Exod. 20:12, 13; Neem. 13:15-22). Era interzisa aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Num. 15:32-33). Fiecare trebuia sa ramina acasa (Exod 16:29; Lev. 23:3), iar deplasarile trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12).

Anul sabatic
Un Sabat de odihna pentru pamint (Exod. 23:10-12; Lev. 25:1-7; Deut. 15:1) . Orice lucrare agricola era interzisa. Poporul trebuia sa traiasca din ce dadea de la sine pamintul.

Anul de veselie
Numit si Anul Jubiliar (Lev. 25:8-55), acest an venea dupa sapte ani Sabatici, o singura data la cincizeci de ani. In acest an, datoriile erau iertate, robii erau eliberati, iar pamintul vindut si cumparat se intorcea automat in sinul semintiei din care facuse initial parte. In felul acesta, anul de veselie servea ca reper pentru preturile cu care se vindeau si se cumparau paminturi si robi. In realitate, se cumpara numai dreptul de folosire pina la anul de veselie.


Vreti dovada ca Legea Domnului e inca valabila cercetati scriptura si veti vedea ca nu este nici un pasaj in care Dumnezeu spune ca se schimba sau schimba legea ci a venit so implineasca si so faca cunoscuta celor ce respectau doar litera legii adica formalismul si legalismul si nu spiritul legii adica iubirea de Dumnezeu si de aproapele legea era perfecta insusi Dumnezeu si nu avea nevoie de nici o corectie doar a trebuit sa fie implinita conform prorocilor si planului Sau de eliberare din pacat prin plata cu sangele Sau divin?

Citeste in Geneza si ai sa vezi ca inca de la inceput adam si Eva au tinut Sabatul, mai ales ca acesta a fost prima zi din viata lor.
Tine cont mai mai multi factori pentru a intelege in mod corect Sabatul.

La Creatiune:
1. Dumnezeu S-a odihnit în Sabat. În ziua a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit şi a răsuflat" (Ex. 31, 17); totuşi, El nu S-a odihnit pentru că avea nevoie să Se odihnească (Is. 40, 28). Verbul odihnit", shabath, înseamnă în mod literal a înceta" munca sau activitatea (cf. Gen. 8, 22). Odihna lui Dumnezeu nu era urmarea extenuării, sau a oboselii, ci o oprire după activitatea de mai înainte". 2

Dumnezeu S-a odihnit pentru că El aştepta ca şi oamenii să se odihnească. El a dat un exemplu pe care fiinţele omeneşti să-l urmeze (Ex. 20, 11).

Dacă Dumnezeu a terminat creaţiunea în ziua a şasea (Gen. 2, 1), ce înţelege oare Scriptura atunci cînd spune că El Şi-a sfîrşit lucrarea. în ziua a şaptea (Gen. 2, 2)? Dumnezeu a terminat crearea cerurilor şi a pămîntului în cele şase zile, dar El mai avea încă de instituit Sabatul. Prin faptul că El S-a odihnit în Sabat, El l-a creat; Sabatul a fost ultimul Său act creator, desăvîrşind lucrarea Sa.

2. Dumnezeu a binecuvîntat Sabatul. Dumnezeu nu numai că a făcut Sabatul, dar l-a şi binecuvîntat. Binecuvîntarea rostită asupra zilei a şaptea implică faptul că astfel el era declarat un obiect special al favoarii divine şi o zi ce va aduce binecuvîntare pentru creaturile Sale". 3

3. Dumnezeu a sfinţit Sabatul. A sfinţi ceva înseamnă a-l face sacru, sfînt sau a-l pune deoparte ca fiind sfînt şi pentru o folosire sfîntă; a-l consacra.
Oameni, locuri (ca de exemplu sanctuarul, templul sau biserica) şi timpul (zile sfinte) pot fi sfinţite. Faptul că Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea înseamnă că această zi este sfîntă, că El a pus-o deoparte pentru scopul înalt al dezvoltării relaţiei divino-umane.

Dumnezeu a binecuvîntat şi a sfinţit Sabatul zilei a şaptea, pentru că El S-a odihnit în această zi de toată lucrarea Lui". El l-a binecuvîntat şi l-a sfinţit pentru oameni, nu pentru Sine. Prezenţa Sa personală este aceea care aduce binecuvîntarea şi sfinţenia lui Dumnezeu asupra Sabatului.


Amintesti de Patriarhi.
Care crezi ca a fost ziua in care ei s-au odihnit?
Sabatul. De ce? Pentru ca ei sunt considerati ca fiind primi urmasi ai lui Dumnezeu, deci ei au ascultat de Dumnezeu chiar daca in perioada vietii lor invataturile sfinte se dadeau prin viu grai s nu prin scris.
Adam si-a educat fii, care la randul lor au transmis mesajul mai departe generatiilor urmatoare.

Nu trebuie uitat faptul ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu schimbator care se razgandeste si care isi schimba Legea dupa bunul plac.
Referiri la Sabat see regasesc de-a lungul intregii Scripturi.
Ex.16.23 Si Moise le-a zis: Domnul a poruncit asa. Mâine este ziua de odihna, Sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pâna a doua zi dimineata tot ce va ramâne!
Ex.16.25 Moise a zis: Mâncati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe câmp.
Ex.16.26 Veti strânge timp de sase zile; dar în ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.
Ex.16.29 Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceea va da în ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramâna la locul lui, si, în ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul în care se gaseste.
Ex.31.13 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi între Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc.
Ex.31.14 Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va calca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului sau.
Ex.31.15 Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna închinata Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.
Ex.31.16 Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamânt necurmat.
Ex.35.2 Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfânta; acesta este Sabatul, ziua de odihna, închinata Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea sa fie pedepsit cu moartea.
Ex.35.3 Sa n-aprinzi foc, în niciuna din locuintele voastre, în ziua Sabatului.
Lev.16.31 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, în care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica.
Lev.19.3 Fiecare din voi sa cinsteasca pe mama sa si pe tatal sau si sa pazeasca Sabatele Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Lev.19.30 Sa paziti Sabatele Mele si sa cinstiti Locasul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
Lev.23.3 Sase zile sa lucrati; dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfânta. Sa nu faceti nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuintele voastre.
Lev.23.11 El sa legene snopul într-o parte si într-alta înaintea Domnului, ca sa fie primit: preotul sa-l legene într-o parte si într-alta, a doua zi dupa Sabat.
Lev.23.15 De a doua zi dupa Sabat, din ziua când veti aduce snopul ca sa fie leganat într-o parte si într-alta, sa numarati sapte saptamâni întregi.
Lev.23.16 Sa numarati cincizeci de zile pâna în ziua care vine dupa al saptelea Sabat; si atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mâncare.
Lev.23.32 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua pâna în seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru.
Lev.23.38 Afara de acestea sa paziti Sabatele Domnului si sa va aduceti darurile voastre Domnului, sa aduceti toate jertfele facute pentru împlinirea unei juruinte si toate darurile voastre facute de bunavoie.
Lev.24.8 În fiecare zi de Sabat sa se puna aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legamânt vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel.
Lev.25.2 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Când veti intra în tara pe care v-o dau, pamântul sa se odihneasca, sa tina un Sabat în cinstea Domnului.
Lev.25.4 Dar anul al saptelea sa fie un Sabat, o vreme de odihna pentru pamânt, un Sabat tinut în cinstea Domnului: în anul acela sa nu-ti semeni ogorul si sa nu-ti tai via.
Lev.25.6 Ceea ce va iesi de la sine din pamânt în timpul Sabatului lui sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care locuieste cu tine,
Lev.26.2 Sa paziti Sabatele Mele si sa cinstiti Locasul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
Lev.26.34 Atunci tara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiita si cât veti fi în tara vrajmasilor vostri; atunci tara se va odihni si se va bucura de Sabatele ei.
Lev.26.35 Tot timpul cât va fi pustiita, va avea odihna pe care n-o avusese în anii vostri de Sabat, când o locuiati.
Lev.26.43 Tara însa va trebui sa fie parasita de ei si se va bucura de Sabatele ei în timpul când va ramâne pustiita departe de ei; si ei vor plati datoria faradelegilor lor, pentru ca au nesocotit poruncile Mele si pentru ca sufletul lor a urât legile Mele.
Num.15.32 Când erau copiii lui Israel în pustiu, au gasit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
Num.28.9 În ziua Sabatului, sa aduceti doi miei de un an fara cusur, si ca dar de mâncare, doua zecimi de efa din floarea fainii framântata cu untdelemn, împreuna cu jertfa de bautura.
Num.28.10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura.
2Împ.4.23 Si el a zis: Pentru ce vrei sa te duci astazi la el? Doar nu este nici luna noua, nici Sabat. Ea a raspuns: Fii pe pace!
2Împ.11.5 Apoi le-a poruncit astfel: Iata ce aveti sa faceti. O treime din voi, care intra de slujba în ziua Sabatului, sa faca de straja la casa împaratului,
2Împ.11.7 Celelalte doua cete ale voastre, toti cei ce ies din slujba în ziua Sabatului, vor pazi Casa Domnului de lânga împarat;
2Împ.11.9 Sutasii au îndeplinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujba si pe cei ce ieseau din slujba în ziua Sabatului, si s-au dus la preotul Iehoiada.
2Împ.16.18 De hatârul împaratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum si intrarea de afara a împaratului.
1Cron.9.32 Si unii din fratii lor, dintre chehatiti, erau însarcinati sa pregateasca pentru fiecare Sabat pâinile pentru punerea înaintea Domnului.
1Cron.23.31 si sa aduca neîncetat înaintea Domnului toate arderile de tot Domnului, în zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, dupa numarul si obiceiurile rânduite.
2Cron.2.4 Iata, eu înalt o Casa Numelui Domnului Dumnezeului meu, ca sa I-o închin Lui, sa ard înaintea Lui tamâie mirositoare, sa aduc necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte si sa aduc arderile de tot de dimineata si de seara în zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatoare ale Domnului Dumnezeului nostru, dupa o lege vesnica pentru Israel.
2Cron.8.13 Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de luna noua si pentru sarbatori, de trei ori pe an, la sarbatoarea Azimelor, la sarbatoarea Saptamânilor si la sarbatoarea Corturilor.
2Cron.23.4 Iata ce veti face. A treia parte din voi, care intra de slujba în ziua Sabatului, preoti si leviti, sa faca paza pragurilor;
2Cron.23.8 Levitii si tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujba si pe cei ce ieseau din slujba în ziua Sabatului; caci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din cete.
2Cron.31.3 Împaratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineata si de seara si pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, cum este scris în Legea Domnului.
2Cron.36.21 ca sa se împlineasca cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, pâna ce tara si-a tinut Sabatele ei si s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiita, pâna la împlinirea celor saptezeci de ani.
Neem.9.14 Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfânt si le-ai dat prin robul Tau Moise, porunci, învataturi si o Lege.
Neem.10.31 sa nu cumparam nimic în ziua Sabatului si în zilele de sarbatoare de la popoarele tarii, care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului marfuri sau altceva de cumparat, si sa lasam nelucrat pamântul în anul al saptelea, si sa nu cerem plata niciunei datorii.
Neem.10.33 pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea de tot necurmata din zilele de Sabat, din zilele de luna noua si din zilele de sarbatori, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispasire pentru Israel si pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
Neem.13.15 Pe vremea aceasta am vazut în Iuda niste oameni calcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încarcând magarii cu vin, struguri si smochine, si cu tot felul de lucruri si aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Si i-am mustrat chiar în ziua când îsi vindeau marfurile.
Neem.13.16 Mai erau si niste tirieni, asezati în Ierusalim, care aduceau peste si tot felul de marfuri si le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului si în Ierusalim.
Neem.13.17 Am mustrat pe mai marii lui Iuda si le-am zis: Ce înseamna aceasta fapta rea pe care o faceti, pângarind ziua Sabatului?
Neem.13.18 Oare n-au lucrat asa parintii vostri, si nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi si peste cetatea aceasta? Si voi aduceti din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângarind Sabatul!
Neem.13.19 Apoi am poruncit sa se închida portile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndata ce le va ajunge umbra, si sa nu se deschida decât dupa Sabat. Si am pus câtiva din slujitorii mei la porti sa opreasca intrarea sarcinilor de marfuri în ziua Sabatului.
Neem.13.21 I-am mustrat si le-am zis: Pentru ce stati noaptea înaintea zidului? Daca veti mai face înca o data lucrul acesta, voi pune mâna pe voi. Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului.
Neem.13.22 Am poruncit si levitilor sa se curete si sa vina sa pazeasca portile, ca sa sfinteasca ziua Sabatului. Adu-Ti aminte de mine, Dumnezeule, si pentru aceste lucruri si ocroteste-ma dupa marea Ta îndurare!
Ps.92.1 (Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.) Frumos este sa laudam pe Domnul si sa marim Numele Tau, Preaînalte,
Is.1.13 Nu mai aduceti daruri de mâncare nefolositoare, caci Mi-e scârba de tamâie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea!
Is.56.2 Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramâne statornic în el pazind Sabatul, ca sa nu-l pângareasca, si stapânindu-si mâna ca sa nu faca niciun rau!
Is.56.4 Caci asa vorbeste Domnul: Famenilor care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut si vor starui în legamântul Meu,
Is.56.6 Si pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pângareasca, si vor starui în legamântul Meu,
Is.58.13 Daca îti vei opri piciorul în ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale în ziua Mea cea sfânta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmând caile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la flecarii,
Is.66.23 În fiecare luna noua si în fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se închine înaintea Mea  zice Domnul.
Ier.17.21 Asa vorbeste Domnul: Luati seama în sufletele voastre sa nu purtati nicio povara în ziua Sabatului si sa n-o aduceti înauntru pe portile Ierusalimului.
Ier.17.22 Sa nu scoateti din casele voastre nicio povara în ziua Sabatului si sa nu faceti nicio lucrare, ci sfintiti ziua Sabatului, cum am poruncit parintilor vostri.
Ier.17.24 Daca Ma veti asculta în adevar, zice Domnul, si nu veti aduce nicio sarcina înauntru pe portile acestei cetati în ziua Sabatului, ci veti sfinti ziua Sabatului si nu veti face nicio lucrare în ziua aceasta,
Ier.17.27 Dar, daca nu veti asculta când va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului, sa nu duceti nicio povara si sa n-o aduceti înauntru pe portile Ierusalimului în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la portile cetatii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va stinge.
Plâng.2.6 I-a pustiit Cortul sfânt ca pe o gradina, a nimicit locul adunarii sale; Domnul a facut sa se uite în Sion sarbatorile si Sabatul si în mânia Lui naprasnica a lepadat pe împarat si pe preot.
Ezec.20.12 Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.
Ezec.20.13 Dar casa lui Israel s-a razvratit împotriva Mea în pustiu. N-au urmat legile Mele, ci au lepadat poruncile Mele, pe care trebuie sa le împlineasca omul ca sa traiasca prin ele, si Mi-au pângarit peste masura de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând sa-Mi vars mânia peste ei în pustiu, ca sa-i nimicesc.
Ezec.20.16 si aceasta pentru ca au lepadat poruncile Mele si n-au urmat legile Mele si pentru ca au pângarit Sabatele Mele, caci inima nu li s-a departat de la idolii lor.
Ezec.20.20 Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!
Ezec.20.21 Dar fiii s-au razvratit si ei împotriva Mea. N-au umblat dupa rânduielile Mele, n-au pazit si n-au împlinit poruncile Mele, pe care trebuie sa le împlineasca omul ca sa traiasca prin ele, si au pângarit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând sa-Mi vars urgia peste ei, sa-Mi sting mânia împotriva lor în pustiu.
Ezec.20.24 pentru ca n-au împlinit poruncile Mele si au lepadat învataturile Mele, au pângarit Sabatele Mele si si-au întors ochii spre idolii parintilor lor.
Ezec.22.8 Tu Îmi nesocotesti locasurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.
Ezec.22.26 Preotii lui calca Legea Mea si Îmi pângaresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt si ce nu este sfânt, nici nu învata pe oameni sa faca deosebire între ce este necurat si ce este curat, îsi întorc ochii de la Sabatele Mele, si sunt pângarit în mijlocul lor.
Ezec.23.38 Afara de aceasta iata ce Mi-au mai facut: Mi-au spurcat Locasul cel Sfânt în aceeasi zi si Mi-au pângarit Sabatele.
Ezec.44.24 Vor judeca în neîntelegeri si vor hotarî dupa legile Mele. Vor pazi de asemenea legile si poruncile Mele, la toate sarbatorile Mele, si vor sfinti Sabatele Mele.
Ezec.45.17 Domnitorul va fi dator sa dea arderile de tot, darurile de mâncare si jertfele de bautura la sarbatori, la lunile noi, la Sabate, la toate adunarile de sarbatoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispasitoare, de darul de mâncare, de arderea de tot si de jertfa de multumire, ca sa se faca ispasire pentru casa lui Israel.
Ezec.46.1 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Poarta curtii dinauntru, dinspre rasarit, va ramâne închisa în cele sase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului si va fi deschisa si în ziua lunii noi.
Ezec.46.3 Poporul tarii se va închina si el înaintea Domnului la intrarea acestei porti, în zilele de Sabat si la lunile noi.
Ezec.46.4 Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul în ziua Sabatului va fi de sase miei fara cusur si un berbec fara cusur;
Ezec.46.12 Daca însa domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunavoie sau o jertfa de multumire de bunavoie, îi vor deschide poarta dinspre rasarit, si el îsi va aduce arderea de tot si jertfa de multumire asa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va iesi afara, si dupa ce va iesi, vor închide iarasi poarta.
Osea.2.11 Voi face sa înceteze toata bucuria ei, sarbatorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei si toate praznicele ei.
Amos.8.5 Voi care ziceti: Când va trece luna noua, ca sa vindem grâul, si Sabatul, ca sa deschidem grânarele, sa micsoram efa si sa marim siclul, si sa strâmbam cumpana, ca sa înselam?
Mt.12.1 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flamânzi, au început sa smulga spice de grâu si sa le manânce.
Mt.12.2 Fariseii, când au vazut lucrul acesta, I-au zis: Uite ca ucenicii Tai fac ce nu este îngaduit sa faca în ziua Sabatului.
Mt.12.5 Sau n-ati citit în Lege ca, în zilele de Sabat, preotii calca Sabatul în Templu, si totusi sunt nevinovati?
Mt.12.8 Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului.
Mt.12.10 Si iata ca în sinagoga era un om care avea o mâna uscata. Ei, ca sa poata învinui pe Isus, L-au întrebat: Este îngaduit a vindeca în zilele de Sabat?
Mt.12.11 El le-a raspuns: Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie, si-i cade într-o groapa, în ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara?
Mt.12.12 Cu cât mai de pret este deci un om decât o oaie? De aceea este îngaduit a face bine în zilele de Sabat.
Mt.24.20 Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
Mt.28.1 La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze înspre ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormântul.
Mc.1.21 S-au dus la Capernaum. Si, în ziua Sabatului, Isus a intrat îndata în sinagoga si a început sa învete pe norod.
Mc.2.23 S-a întâmplat ca într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început sa smulga spice de grâu.
Mc.2.24 Fariseii I-au zis: Vezi, de ce fac ei ce nu este îngaduit sa faca în ziua Sabatului?
Mc.2.27 Apoi le-a zis: Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
Mc.2.28 asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.
Mc.3.2 Ei pândeau pe Isus sa vada daca-l va vindeca în ziua Sabatului, ca sa-L poata învinui.
Mc.3.4 Apoi le-a zis: Este îngaduit în ziua Sabatului sa faci bine sau sa faci rau? Sa scapi viata cuiva sau s-o pierzi? Dar ei taceau.
Mc.6.2 Când a venit ziua Sabatului, a început sa învete pe norod în sinagoga. Multi, când Îl auzeau, se mirau si ziceau: De unde are El aceste lucruri? Ce fel de întelepciune este aceasta care I-a fost data? Si cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
Mc.15.42 Când s-a înserat  fiindca era ziua Pregatirii, adica ziua dinaintea Sabatului
Mc.16.1 Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome au cumparat miresme ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.
Lc.4.16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, în ziua Sabatului a intrat în sinagoga. S-a sculat sa citeasca,
Lc.4.31 S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, si acolo învata pe oameni în ziua Sabatului.
Lc.6.1 Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat ca Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile si le mâncau.
Lc.6.2 Unii dintre farisei le-au zis: Pentru ce faceti ce nu este îngaduit sa faceti în ziua Sabatului?
Lc.6.5 Si le zicea: Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.
Lc.6.6 În alta zi de Sabat, s-a întâmplat ca Isus a intrat în sinagoga si învata pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreapta uscata.
Lc.6.7 Carturarii si fariseii pândeau pe Isus, sa vada daca-l va vindeca în ziua Sabatului, ca sa aiba de ce sa-L învinuiasca.
Lc.6.9 Si Isus le-a zis: Va întreb: Este îngaduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rau? A scapa o viata sau a o pierde?
Lc.13.10 Isus învata pe norod într-o sinagoga în ziua Sabatului.
Lc.13.14 Dar fruntasul sinagogii, mâniat ca Isus savârsise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul si a zis norodului: Sunt sase zile în care trebuie sa lucreze omul; veniti, dar, în aceste zile sa va vindecati, si nu în ziua Sabatului!
Lc.13.15 Fatarnicilor, i-a raspuns Domnul, oare în ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle si-l duce de-l adapa?
Lc.13.16 Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta în ziua Sabatului?
Lc.14.1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntasii fariseilor, ca sa prânzeasca. Fariseii Îl pândeau de aproape.
Lc.14.3 Isus a luat cuvântul si a zis învatatorilor Legii si fariseilor: Oare este îngaduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?
Lc.14.5 Pe urma le-a zis: Cine dintre voi, daca-i cade copilul sau boul în fântâna, nu-l va scoate îndata afara, în ziua Sabatului?
Lc.23.54 Era ziua Pregatirii si începea ziua Sabatului.
Lc.23.56 s-au întors si au pregatit miresme si miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege.
Io.5.9 Îndata omul acela s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
Io.5.10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ti este îngaduit sa-ti ridici patul.
Io.5.16 Din pricina aceasta, iudeii au început sa urmareasca pe Isus si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri în ziua Sabatului.
Io.5.18 Tocmai de aceea cautau si mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu.
Io.7.22 Moise v-a dat porunca privitoare la taierea împrejur  nu ca ea vine de la Moise, ci de la patriarhi  si voi taiati împrejur pe om în ziua Sabatului.
Io.7.23 Daca un om primeste taierea împrejur în ziua Sabatului, ca sa nu se calce Legea lui Moise, de ce turbati de mânie împotriva Mea, pentru ca am însanatosit un om întreg în ziua Sabatului?
Io.9.14 Si era o zi de Sabat când facuse Isus tina si-i deschisese ochii.
Io.9.16 Atunci unii din farisei au început sa zica: Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru ca nu tine Sabatul. Altii ziceau: Cum poate un Om pacatos sa faca asemenea semne? Si era dezbinare între ei.
Io.19.31 De frica sa nu ramâna trupurile pe cruce în timpul Sabatului  caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare  iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti si sa fie luati de pe cruce.
Fapt.1.12 Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este lânga Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.
Fapt.13.14 Din Perga si-au urmat drumul înainte si au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagoga si au sezut jos.
Fapt.13.27 Caci locuitorii din Ierusalim si mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; si, prin faptul ca L-au osândit, au împlinit cuvintele Prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.
Fapt.13.42 Când au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si în Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.
Fapt.13.44 În Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvântul lui Dumnezeu.
Fapt.15.21 Caci înca din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovaduiesc, fiindca este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.
Fapt.16.13 În ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, lânga un râu, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos si am vorbit femeilor care erau adunate laolalta.
Fapt.17.2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat în sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
Fapt.18.4 Pavel vorbea în sinagoga în fiecare zi de Sabat si îndupleca pe iudei si pe greci.
Col.2.16 Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mâncare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat,
Evr.4.9 Ramâne, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.


Sper ca ati ajuns la o concluzie constructiva si vedeti logica adevarului biblic si nu a traditiilor oculte si pagane ce nu au de a face cu voia lui Dumnezeu si legea Sa.

Ce este planul de mântuire?


Întrebare: Ce este planul de mântuire?

Răspuns: Îţi este foame? Nu, nu despre foame fizică vorbim; ai tu o foame pentru mai mult în viaţa ta? Este ceva în adâncul tău care pare să nu fie satisfăcut? Dacă da, atunci Iisus este calea ! Iisus a spus: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată" (Ioan 6:35).

Eşti tu confuz? Nu ai simţit niciodată că nu ţi-ai găsit calea sau scopul în viaţă? Nu ţi se pare că parcă a închis cineva lumina şi tu nu poţi găsi comutatorul să o deschizi? Dacă eşti în această situaţie, Iisus este calea ! Iisus a proclamat: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (Ioan 8:12).

Nu ai simţit niciodată că eşti încuiat în afara unei vieţi cu scop? Ai încercat tu atât de multe uşi, găsind dincolo de ele goliciune şi lipsă de scop? Eşti tu în căutarea unei uşi către o viaţă împlinită? Dacă da, Iisus este calea către ea ! Iisus a declarat: "Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune" (Ioan 10:9).

Te-au înşelat celelalte persoane? Au fost relaţiile tale cu ceilalţi goale şi superficiale? Ţi se pare că unele persoane încearcă să profite pe seama ta? Dacă da, Iisus este calea de a ieşi de unde eşti ! Iisus a spus: "Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi....Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine" (Ioan 10:11, 14).

Te întrebi ce se va întâmpla cu tine după această viaţă? Ai obosit să îţi trăieşti viaţa pentru lucruri care nu sunt trainice? Te întrebi uneori dacă viaţa are vreun sens? Ai vrea să trăieşti şi după ce vei muri? Dacă da, Iisus este calea ! Iisus a declarat: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată" (Ioan 11:25-26).

Care este calea? Care este adevărul? Care este viaţa? Iisus a răspuns : "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6).

Foamea pe care tu o simţi este o foame spirituală, şi ea poate fi satisfăcută numai de Iisus. Iisus este Singurul care poate îndepărta întunericul. Iisus este uşa către o viaţă plină de satisfacţii. Iisus este Prietenul şi Păstorul pe care L-ai căutat dintotdeauna. Iisus este viaţa  în această lume şi în cea care urmează după ea. Iisus este calea către mântuire!

Motivul pentru care te simţi înfometat, motivul pentru care pari să fii pierdut în întuneric, motivul pentru care nu îţi poţi găsi scopul în viaţă este că eşti departe de Dumnezeu. Biblia spune că noi toţi am păcătuit şi astfel suntem separaţi de Dumnezeu (Eclesiastul 7:20; Romani 3:23). Golul pe care îl simţi în inimă este de fapt lipsa lui Dumnezeu în viaţa ta. Noi am fost creaţi să avem o relaţie personală cu Dumnezeu. Din cauza păcatului, suntem departe de această relaţie. Chiar mai rău, păcatele noastre vor conduce la separarea noastră de Dumnezeu pentru toată eternitatea, atât în această viaţă cât şi după ea (Romani 6:23; Ioan 3:36).

Cum se poate rezolva această problemă? Iisus este calea ! Iisus a luat păcatele noastre asupra Lui (2 Corinteni 5:21). Iisus a murit în locul nostru (Romani 5:8), luând asupra Lui pedeapsa pe care o meritam noi. Dupa 3 zile, Iisus a înviat din morţi, demonstrând biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (Romani 6:4-5). De ce a făcut El aceasta? Iisus Însuşi a răspuns la această întrebare: "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15:13). Iisus a murit pentru ca noi să putem trăi. Dacă ne punem credinţa în Iisus, crezând în moartea Sa ca plată pentru păcatele noastre  toate păcatele ne sunt iertate şi spălate. Astfel vom avea satisfăcută foamea spirituală. Lumina se va aprinde. Vom avea acces la o viaţă împlinită. Îl vom cunoaste pe cel mai bun Prieten şi cel mai bun Păstor. Vom şti că ne vom bucura de viaţa veşnică după ce vom muri  o viaţă înviată în rai pentru toata veşnicia împreună cu Iisus!

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3:16).

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.

Planul de Mântuire


        Cãderea omului în pãcat a umplut cerul de durere. Lumea pe care Dumnezeu o fãcuse a ajuns ruinatã de blestemul pãcatului si locuitã de fiinte omenesti sortite mizeriei si mortii. Se pãrea cã nu existã nici o scãpare pentru aceia care au cãlcat Legea. Îngerii si-au încetat cântecele lor de laudã. Peste tot, în curtile cerului, era plânset din cauza ruinei pe care o adusese pãcatul.
        Fiului lui Dumnezeu, Comandantul lui cel glorios al cerului, I s-a fãcut milã de neamul omenesc cãzut. Inima Sa a fost miscatã de o netãrmuritã milã, atunci când vaietele lumii s-au înãltat pânã la El. Dar iubirea divinã concepuse un plan prin care omul sã poatã fi rãscumpãrat. Legea lui Dumnezeu cãlcatã cerea viata pãcãtosului. În tot Universul nu se afla decât Unul singur care, în folosul omului, putea sã satisfacã cerintele ei. Deoarece Legea divinã este tot asa de sfântã ca si Dumnezeu, numai cineva deopotrivã cu Dumnezeu putea face ispãsire pentru cãlcarea ei. Nimeni altul, ci numai Hristos putea sã rãscumpere neamul omenesc din blestemul Legii si sã-l aducã iarãsi în armonie cu cerul. Hristos avea sã ia asupra Sa vinovãtia si rusinea pãcatului - pãcat ce este atât de dezgustãtor pentru un Dumnezeu sfânt, încât avea sã-L despartã pe Tatãl de Fiul Sãu. Hristos avea sã coboare pânã în adâncurile mizeriei, pentru a salva neamul omenesc din ruina lui.
        El a pledat înaintea Tatãlui în favoarea pãcãtosului, în timp ce ostile ceresti asteptau rezultatul cu un interes atât de puternic, încât nu poate fi exprimat prin cuvinte. Acea tainicã convorbire - "sfatul pãcii" (traducerea englezã a textului din Zah.6,13 - n.tr.) pentru fiii cei cãzuti ai oamenilor - a durat destul de mult. Planul de Mântuire fusese alcãtuit mai înainte de aducerea la existentã a pãmântului, cãci Hristos este "Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii" (Apoc.13,8); totusi, a fost o luptã chiar pentru Împãratul Universului ca sã dea pe Fiul Sãu sã moarã pentru neamul omenesc cãzut. Dar "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã" (Ioan 3,16). O, tainã a mântuirii! Iubirea lui Dumnezeu pentru o lume ce nu L-a iubit! Cine poate pricepe adâncurile acestei iubiri care "întrece orice cunostintã"? De-a lungul veacurilor nesfârsite, minti nemuritoare, cãutând sã înteleagã taina acelei iubiri de nepãtruns, se vor uimi si-L vor adora.
        Dumnezeu avea sã fie manifestat în Hristos, "împãcând lumea cu Sine" (2 Cor.5,19). Datoritã pãcatului, omul a ajuns atât de decãzut, încât era imposibil ca prin el însusi sã vinã în armonie cu Cel a cãrui naturã este bunãtate si curãtie. Dar Hristos, dupã ce l-a rãscumpãrat pe om de sub condamnarea Legii, poate sã dea putere divinã, care sã se uneascã cu eforturile omenesti. Astfel, prin pocãintã fatã de Dumnezeu si credintã în Hristos, copiii lui Adam, cãzuti în pãcat, pot iarãsi deveni "copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3,2).
        Singurul plan prin care se putea realiza mântuirea omului angrena cerul întreg în sacrificiul sãu infinit. Îngerii nu se puteau bucura atunci când Hristos le-a înfãtisat Planul de Mântuire, pentru cã ei au înteles cã mântuirea omului trebuia sã-L coste pe iubitul lor Comandant o durere ce nu se poate exprima în cuvinte. Cu durere si uimire ei ascultau cuvintele Lui, pe când Acesta le povestea cum trebuie ca El sã coboare din curãtia, pacea, bucuria, slava si nemurirea cerului si sã vinã în contact cu decãderea de pe pãmânt, sã îndure necazuri, rusine si moarte. El trebuia sã stea între pãcãtos si pedeapsa pãcatului; cu toate acestea, numai putini aveau sã-L primeascã ca Fiu al lui Dumnezeu. El avea sã pãrãseascã pozitia Sa înaltã, ca Maiestate a cerului, sã vinã pe pãmânt, sã Se umileascã ca un om si, prin experienta Sa proprie, sã cunoascã durerea si ispitele pe care omul trebuie sã le îndure. Toate acestea erau necesare pentru ca El sã poatã fi în stare sã-i ajute pe cei ispititi (Evr.2,18). Când misiunea Sa ca Învãtãtor avea sã se sfârseascã, El avea sã fie dat în mâinile celor fãrãdelege, sã fie supus la tot felul de insulte si torturi pe care Satana îi va inspira sã le aducã asupra Lui. El avea sã moarã de cea mai crudã dintre morti, sã fie înãltat între cer si pãmânt asemenea unui pãcãtos vinovat. El avea sã treacã prin lungi ore de agonie, asa de teribile, încât îngerii nu vor putea privi, ci îsi vor acoperi fata înaintea unei asemenea privelisti. El avea sã suporte zbuciumul sufletului, ascunderea fetei Tatãlui Sãu, în timp ce vinovãtia nelegiuirii - povara pãcatelor lumii întregi - avea sã apese asupra Lui.
        Îngerii s-au aruncat la picioarele Comandantului lor si s-au oferit ca sacrificiu pentru om. Dar viata unui înger nu putea plãti datoria; pentru cã numai El, care l-a creat pe om, avea putere sã-l rãscumpere. Totusi, îngerii aveau sã aibã o parte de îndeplinit în cadrul Planului de Mântuire. Hristos avea sã fie fãcut "pentru putinã vreme mai prejos decât îngerii" (Evr.2,9). Deoarece El avea sã îmbrace haina naturii omenesti, puterea Sa nu avea sã fie la fel cu a lor si de aceea ei trebuia sã-I slujeascã, sã-L întãreascã si sã-L mângâie în suferintele Sale. De asemenea, ei trebuia sã fie spirite slujitoare, trimise sã slujeascã acelora care aveau sã fie mostenitori ai mântuirii (Evr.1,14). Ei aveau sã-i pãzeascã pe beneficiarii harului de puterea îngerilor rãi si de întunericul pe care Satana îl aruncã continuu în jurul lor.
        Când vor fi martori ai agoniei si umilintei Domnului lor, îngerii vor fi atunci plini de amãrãciune si indignare si vor dori sã-L elibereze de ucigasii Sãi; dar ei nu va trebui sã intervinã pentru a împiedica ceva din ceea ce vãd. A fost o parte a Planului de Mântuire ca Hristos sã sufere batjocura si tratamentul abuziv al oamenilor rãi, iar El a consimtit la toate acestea când a devenit Rãscumpãrãtor al omului.
        Hristos i-a asigurat pe îngeri cã, prin moartea Sa, El va rãscumpãra pe multi si va nimici pe acela care are puterea mortii. El va recâstiga Împãrãtia pierdutã prin pãcãtuire, iar cei rãscumpãrati o vor mosteni împreunã cu El si vor locui pentru totdeauna acolo. Pãcatul si pãcãtosii nu vor mai fi, pentru ca sã nu mai tulbure niciodatã pacea cerului sau a pãmântului. El a cerut ostilor ceresti sã fie de acord cu acest plan, pe care Tatãl Sãu l-a acceptat, si sã se bucure cã, prin moartea Sa, omul cãzut poate fi reîmpãcat cu Dumnezeu.
        Atunci, o bucurie, o inexprimabilã bucurie a umplut cerul. Slava si binecuvântarea unei lumi rãscumpãrate au întrecut pânã si durerea si sacrificiul Printului vietii. De-a lungul curtilor ceresti, s-au auzit primele ecouri ale cântecului ce avea sã rãsune mai târziu pe câmpiile Betleemului - "Slavã lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pãmânt între oamenii plãcuti Lui" (Luca 2,14). Cu o bucurie profundã, acum, ca si în zorii creatiunii, "stelele diminetii izbucneau în cântãri de bucurie" (Iov 38,7).
        Prima fãgãduintã cu privire la rãscumpãrare i-a fost comunicatã omului în sentinta pronuntatã asupra lui Satana în grãdinã. Domnul a declarat atunci: "Vrãjmãsie voi pune între tine si femeie, între sãmânta ta si sãmânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi cãlcâiul" (Gen.3,15). Aceastã sentintã rostitã în auzul primilor nostri pãrinti a fost pentru ei o fãgãduintã. În timp ce prevestea un rãzboi între om si Satana, declara, de asemenea, cã puterea acestui mare adversar avea sã fie zdrobitã în cele din urmã. Adam si Eva stãteau ca niste nelegiuiti înaintea dreptului Judecãtor, asteptând sentinta pe care o cerea cãlcarea poruncii divine, dar, mai înainte ca ei sã audã de viata de muncã grea si de necazurile care aveau sã fie partea lor sau sentinta cã ei trebuia sã se întoarcã în tãrânã, ei au auzit cuvintele care le-au dat sperantã. Desi aveau sã sufere din cauza puterii vrãjmasului lor, ei puteau privi înainte, spre biruinta finalã.
        Când a auzit cã între el si femeie, între sãmânta lui si sãmânta ei va exista vrãjmãsie, Satana a stiut cã lucrarea lui de stricare a naturii omenesti avea sã fie întreruptã, cã prin unele mijloace omul avea sã fie fãcut în stare sã reziste puterii lui. Dar, pe mãsurã ce Planul de Mântuire a fost mai bine fãcut cunoscut, Satana si îngerii lui s-au bucurat pentru faptul cã l-au fãcut pe om sã cadã în pãcat si sã-L aducã aici, jos, pe Fiul lui Dumnezeu, din înalta Lui pozitie. El a afirmat cã planurile sale fuseserã pânã aici pline de succes pe pãmânt si cã, atunci când Hristos avea sã ia asupra Sa natura omeneascã, El va fi de asemenea biruit, înfrânt, si în acest fel va putea fi anihilatã rãscumpãrarea neamului omenesc.
        Îngerii cerului au dezvãluit primilor nostri pãrinti planul pe care Dumnezeu l-a fãcut pentru mântuirea lor. Adam si tovarãsa lui au primit asigurarea cã, în ciuda pãcatului lor mare si grav, nu aveau sã fie lãsati sub controlul lui Satana. Fiul lui Dumnezeu S-a oferit sã facã ispãsire, cu propria Sa viatã, pentru pãcatul lor. Un timp de probã avea sã le fie dat si, prin pocãintã si credintã în Hristos, ei vor putea sã devinã iarãsi copii ai lui Dumnezeu.
        Sacrificiul cerut pentru nelegiuirea lor le-a descoperit lui Adam si Evei caracterul sacru al Legii lui Dumnezeu si ei au vãzut, asa cum nu vãzuserã niciodatã pânã atunci, vinovãtia pãcatului si rezultatele lui. În remuscarea si durerea lor, ei au cerut ca pedeapsa sã nu cadã asupra Lui, a Aceluia a cãrui dragoste fusese izvorul întregii lor bucurii, ci mai degrabã sã vinã asupra lor si asupra urmasilor lor.
        Li s-a spus însã cã, deoarece Legea lui Iehova este temelia guvernãrii Sale în ceruri, ca si pe pãmânt, nici chiar viata unui înger nu putea fi primitã ca jertfã pentru neascultarea lor. Nici unul dintre preceptele ei nu putea fi anulat sau schimbat pentru a putea veni în întâmpinarea omului, în starea sa cãzutã; doar Fiul lui Dumnezeu, care l-a creat pe om, numai El putea face ispãsirea aceasta. Dupã cum neascultarea si pãcatul lui Adam au adus nenorocire si moarte, tot astfel, sacrificiul lui Hristos avea sã aducã viatã si nemurire.
        Nu numai omul, ci si pãmântul - din cauza pãcatului - a ajuns sub puterea celui rãu si trebuia sã fie restaurat prin Planul de Mântuire. La crearea sa, Adam a fost asezat ca stãpân peste pãmânt. Dar, prin cedarea în fata ispitei, el a fost adus sub stãpânirea lui Satana. "Cãci fiecare este robul lucrului de care este biruit" (2 Petru 2,19). Când omul a devenit robul lui Satana, stãpânirea pe care o avea a trecut la învingãtorul sãu. În acest fel, Satana a devenit "dumnezeul veacului acestuia" (2 Cor.4,4). El a uzurpat stãpânirea asupra pãmântului, care la început i-a fost datã lui Adam. Dar Hristos, prin sacrificiul Sãu, a plãtit pedeapsa pãcatului si nu numai cã îl va rãscumpãra pe om, ci va recâstiga si stãpânirea pierdutã. Tot ceea ce a fost pierdut de cãtre primul Adam va fi recâstigat de cãtre al doilea Adam. Profetul spune: ""La tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, si la tine va ajunge vechea stãpânire, împãrãtia fiicei Ierusalimului" (Mica 4,8). Iar apostolul Pavel aratã spre "rãscumpãrarea celor câstigati de Dumnezeu" (Ef.1,14). Dumnezeu a creat pãmântul ca sã fie cãminul unor fiinte sfinte si fericite. Domnul "a întocmit pãmântul, l-a fãcut si l-a întãrit, l-a fãcut nu ca sã fie pustiu, ci l-a întocmit ca sã fie locuit" (Is.45,18). Scopul acesta va fi împlinit, atunci când, reînnoit prin puterea lui Dumnezeu si eliberat de pãcat si durere, el va deveni cãminul celor rãscumpãrati. "Cei neprihãniti vor stãpâni tara si vor locui în ea pe vecie" (Ps.37,29). "Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji" (Apoc.22,3).
        În nevinovãtia sa, Adam se bucurase de comuniunea deschisã cu Fãcãtorul sãu; dar pãcatul a adus despãrtirea între Dumnezeu si om si numai jertfa ispãsitoare a lui Hristos, numai ea putea face punte peste abis, fãcând posibilã comunicarea binecuvântãrii sau a mântuirii, din ceruri, pe pãmânt. Omul era încã lipsit de o legãturã directã cu Creatorul sãu, dar Dumnezeu avea sã comunice cu El prin Hristos si prin îngeri.
        În acest fel i-au fost descoperite lui Adam evenimentele importante din istoria mântuirii, din momentul în care a fost pronuntatã sentinta divinã în Eden si pânã la potop, si mai departe, la prima venire a Fiului lui Dumnezeu. Lui i-a fost arãtat cã, în timp ce sacrificiul lui Hristos avea sã fie suficient de valoros pentru salvarea întregii omeniri, multi aveau mai degrabã sã aleagã o viatã de pãcat decât una de pocãintã si ascultare. Crimele aveau sã creascã în succesiunea generatiilor si blestemul pãcatului avea sã apese din ce în ce mai greu asupra neamului omenesc, asupra animalelor si asupra pãmântului. Zilele omului aveau sã fie scurtate, datoritã blestemului pãcatului; el avea sã decadã în statura sa fizicã, în ceea ce priveste puterea de rezistentã si în puterea moralã si intelectualã, pânã când lumea va fi plinã de tot felul de necazuri si mizerie. Prin satisfacerea apetitului si a pasiunilor, oamenii vor ajunge incapabili sã mai aprecieze marile adevãruri ale Planului de Mântuire. Cu toate acestea, Hristos, credincios scopului pentru care a pãrãsit cerul, avea sã continue sã se intereseze de oameni, invitându-i sã ascundã slãbiciunile si deficientele lor în El; avea sã Se îngrijeascã de nevoile tuturor acelora care prin credintã aveau sã vinã la El. Si totdeauna vor exista unii, putini la numãr, care vor pãstra cunoasterea de Dumnezeu si vor rãmâne nemânjiti, nezdruncinati în mijlocul nelegiuirii ce abundã în jurul lor.
        Jertfele si sacrificiile au fost poruncite de Dumnezeu spre a fi pentru om o continuã amintire si o recunoastere plinã de pocãintã a pãcatului sãu, cum si o mãrturisire a credintei sale în Rãscumpã-rãtorul fãgãduit. Ele aveau rolul de a imprima în neamul omenesc cãzut adevãrul solemn cã pãcatul a fost acela care a adus moartea. Pentru Adam, aducerea primei jertfe a fost o ceremonie dintre cele mai dureroase. Mâna sa a trebuit sã se ridice spre a lua viata, pe care numai Dumnezeu o putea da. A fost pentru prima datã când el a fost martor al mortii si a fost constient de faptul cã, dacã ar fi fost ascultãtor de Dumnezeu, nu ar fi existat moartea omului sau a animalelor. În timp ce junghia victima nevinovatã, el tremura la gândul cã pãcatul sãu era cauza vãrsãrii sângelui nevinovat al Mielului lui Dumnezeu. Scena aceasta i-a dat o mai profundã întelegere si un sens mai viu al grozãviei pãcatului sãu, pe care nu-l putea ispãsi nimic altceva decât moartea scumpului Fiu al lui Dumnezeu. Si el s-a minunat de bunãtatea infinitã care a fãcut posibilã o astfel de rãscumpãrare, pentru a-l salva pe cel vinovat. O stea a sperantei a luminat întunericul si viitorul teribil, eliberându-L de completa pãrãsire.
        Dar Planul Mântuirii are un mai larg si mai profund scop decât mântuirea omului, nu numai pentru acest lucru a venit Hristos pe pãmânt; El n-a venit numai ca locuitorii acestei mici lumi sã poatã considera Legea lui Dumnezeu asa cum ar trebui privitã, ci lucrul acesta a fost fãcut pentru apãrarea caracterului lui Dumnezeu înaintea întregului Univers. La acest rezultat al marelui sãu sacrificiu - influenta sa asupra inteligentelor altor lumi, ca si asupra omului - Mântuitorul a privit chiar înaintea crucificãrii Sale, când a spus: "Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stãpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afarã. Si dupã ce voi fi înãltat de pe pãmânt, voi atrage la Mine pe toti oamenii" (Ioan 12,31-32). Jertfa lui Hristos pentru salvarea omului nu numai cã va face cerul accesibil pentru oameni, dar, înaintea întregului Univers, va fi justificatã atitudinea lui Dumnezeu si a Fiului fatã de rãzvrãtirea lui Satana. Ea va stabili perpetuitatea Legii lui Dumnezeu si va descoperi natura si rezultatele pãcatului.
        La început, marea luptã s-a dat în legãturã cu Legea lui Dumnezeu. Satana a cãutat sã dovedeascã faptul cã Dumnezeu era nedrept, cã Legea Sa era gresitã si cã binele Universului cerea ca ea sã fie schimbatã. Atacând Legea, el tinea sã rãstoarne autoritatea Autorului ei. În aceastã luptã, trebuia sã se vadã dacã rânduielile divine erau necorespunzãtoare, si deci era posibil sã fie schimbate, sau sunt desãvârsite si de neschimbat.
        Când Satana a fost aruncat din ceruri, el s-a hotãrât sã facã pãmântul împãrãtia sa. Când i-a ispitit si i-a înfrânt pe Adam si Eva, el a crezut cã a câstigat stãpânirea asupra acestui pãmânt: "pentru cã", spunea el, "ei m-au ales în calitate de conducãtor al lor". El pretindea cã iertarea era imposibil de acordat pãcãtosului, si de aceea fiintele ce compuneau neamul omenesc cãzut erau de drept supusii lui, iar lumea era a lui. Dar Dumnezeu a dat pe singurul Sãu scump Fiu - Unul egal cu Sine - sã poarte pedeapsa nelegiuirii si sã ofere o cale prin care ei sã poatã fi readusi în gratia Sa si în cãminul lor din Eden. Hristos S-a angajat sã-l rãscumpere pe om si sã salveze lumea din mâna lui Satana. Marea luptã a început în ceruri si avea sã fie decisã în acelasi loc, pe acelasi teren pe care Satana îl pretindea ca fiind al lui.
        A fost lucrul de care s-a mirat întregul Univers, si anume ca Hristos sã Se umileascã spre a salva neamul omenesc. Ca Acela care a mers din stea în stea si din planetã în planetã, supraveghind si conducând totul, satisfãcând, în providenta Sa, nevoile tuturor fiintelor din vasta Sa creatiune - ca El sã consimtã sã pãrãseascã slava Sa si sã ia asupra Sa natura omeneascã, aceasta a fost o tainã pe care inteligentele necãzute în pãcat din alte lumi doreau sã o înteleagã. Când Hristos a venit în lumea noastrã în trup omenesc, toti erau nespus de interesati sã-L urmeze în timp ce parcurgea, pas cu pas, calea însângeratã de la iesle la Golgota. Cerul a retinut insultele si batjocurile pe care El le-a primit si a stiut cã ele au fost rostite la instigarea lui Satana. Ei au vãzut lucrarea agentilor împotrivirii mergând înainte, pe Satana, aducând mereu întuneric, necazuri si suferintã asupra neamului omenesc, iar pe Hristos, lucrând împotriva acestora. Ei au urmãrit lupta dintre luminã si întuneric, în timp ce aceasta crestea în intensitatea ei. Si când Hristos, în agonia Sa de pe cruce, a strigat: "S-a sfârsit" (Ioan 19,30), un strigãt de triumf a rãsunat prin toate lumile si chiar în cer. Finalul marii lupte ce se desfãsura de atâta timp în aceastã lume era acum hotãrât, si Hristos era biruitor. Moartea Sa a dat rãspuns la întrebarea dacã Tatãl si Fiul au suficientã dragoste pentru om, ca sã dea pe fatã renuntare la sine si un spirit de sacrificiu. Satana si-a descoperit adevãratul sãu caracter, ca mincinos si ucigas. S-a vãzut cã acelasi spirit, cu care el i-a convins pe fiii oamenilor ce se aflau sub puterea sa, va fi manifestat dacã i se va permite sã controleze fiintele inteligente ale cerului. Într-un glas, fiintele din Universul întreg, care au rãmas credincioase lui Dumnezeu, s-au unit în a preamãri conducerea divinã.
        Dacã Legea ar fi putut fi schimbatã, atunci omul ar fi putut fi salvat si fãrã sacrificiul lui Hristos; dar faptul cã a trebuit ca Hristos sã-Si dea viata pentru neamul omenesc cãzut dovedeste cã Legea lui Dumnezeu nu îl va scuti pe pãcãtos de cerintele ei. S-a demonstrat astfel cã plata pãcatului este moartea. Când Hristos a murit, nimicirea lui Satana a devenit o certitudine. Dar dacã Legea ar fi fost desfiintatã la cruce, asa cum pretind multi, atunci agonia si moartea Fiului celui scump al lui Dumnezeu ar fi fost îndurate numai pentru a-i da lui Satana exact ceea ce el a pretins; atunci, printul rãului ar fi triumfat, iar acuzatiile lui împotriva conducerii divine ar fi fost dovedite. Chiar faptul cã Hristos a luat asupra Sa vinovãtia nelegiuirii omului este un argument puternic pentru toate fiintele inteligente, cã Legea este de neschimbat, cã Dumnezeu este drept, milostiv, dând pe fatã renuntare la sine, si cã dreptatea si mila infinite s-au unit în administrarea guvernãrii Sale.

Planul Mantuirii: - Nasterea din nou este Raspunsul la cea mai Importanta Intrebare a Vietii
Planul Mantuirii  Noi credem ca cea mai importanta intrebare a vietii este Vei merge in cer cand vei muri? Aceasta nu este o intrebare despre cat de bun esti, daca mergi la biserica, sau cat de multi bani donezi pentru caritate. Dumnezeu spune, ca pentru a merge in cer, trebuie sa te nasti din nou (Ioan 3:3).

Planul Mantuirii: Cum putem fi nascuti din nou?
Planul mantuirii se gaseste in Biblie. Dumnezeu ne prezinta cat se poate de clar planul Sau pentru a fi nascut din nou.

Mai intai, noi trebuie sa-L recunoastem pe Dumnezeu ca si Creator al tuturor lucrurilor si sa acceptam pozitia noastra smerita in creatia Sa. Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute (Apocalipsa 4:11).

Apoi, trebuie sa intelegem ca suntem pacatosi. Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)

Fiindca suntem pacatosi, noi suntem condamnati la moarte. Fiindca plata pacatului este moartea... (Romani 6:23) Aceasta inseamna despartirea vesnica de Dumnezeu.

Insa Dumnezeu ne-a iubit atat de mult, incat a dat pe Singurul Sau Fiu, Isus, sa ia pacatul nostru si sa moara in locul nostru. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi (Romani 5:8). Desi noi nu putem intelege cum, Dumnezeu spune ca pacatele noastre au fost puse asupra lui Isus si El a murit in locul nostru. Isus a devenit inlocuitorul nostru.

In Biblie, un temnicer i-a intrebat pe Pavel si Sila: Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit? Pavel si Sila i-au raspuns, Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta. (Faptele Apostolilor 16:30-31).

Este foarte clar ce zice Biblia: crede in Isus - Cel care a luat pacatele noastre, a murit in locul nostru, a fost ingropat, si pe care Dumnezeu L-a inviat din morti. Sangele lui Cristos si invierea ne asigura de viata vesnica atunci cand Il chemam pe Cristos ca Domn si Mantuitor. Fiindca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit (Romani 10:13). Oricine ne include pe toti si fiecare din noi.

Prin urmare, daca intelegi ca esti pacatos, si crezi ca Isus Cristos a venit sa fie Singurul Rascumparator pentru pacat, atunci intelegi planul mantuirii. Intrebarea este  esti tu gata sa aplici acest plan, primind darul lui Dumnezeu, pe Fiul Sau, Isus Cristos? Daca da, crede in Cristos, pocaieste-te de pacatele tale si preda-I Lui ca Domn, tot restul vietii tale:

      Tata, stiu ca am Ti-am incalcat poruncile si pacatele mele m-au despartit de Tine. Imi pare foarte rau si acum vreau sa ma intorc la Tine de la viata mea trecuta si pacatoasa. Te rog sa ma ierti, si sa ma ajuti sa nu mai pacatuiesc. Cred ca Fiul Tau, Isus Cristos, a murit pentru mine, a inviat din morti, este viu si aude rugaciunea mea. Il invit pe Isus sa devina Domnul vietii mele, sa ma conduca si sa domneasca in inima mea de astazi inainte. Te rog sa trimiti Duhul Sfant sa ma ajute sa Te ascult si sa fac voia Ta tot restul vietii mele. In numele lui Isus Te rog, Amin.

Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh. (Faptele Apostolilor 2:38)

Daca ai decis astazi sa-L primesti pe Isus, bine ai venit in familia lui Dumnezeu. Acum, ca sa cresti in asemanare cu El, Biblia ne indeamna sa perseveram in angajamentul nostru.

    * Boteaza-te, dupa cum a poruncit Cristos.

    * Spune altora despre credinta ta in Cristos.

    * Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie sa fie neaparat o perioada lunga de timp. Doar dezvolta-ti obiceiul de a te ruga Lui si a citi Cuvantul Sau. Roaga-L pe Dumnezeu sa faca sa creasca credinta ta si intelegerea Bibliei.

    * Cauta sa ai partasie cu alti crestini. Dezvolta un grup de prieteni crestini care sa raspunda la intrebarile tale si sa te sustina.

    * Cauta o biserica locala unde te poti inchina lui Dumnezeu.

Cum poti fi mantuit  de ce are nevoie omul de mantuire?
Cum poti fi mantuit - este cea mai importanta cautare in viata oricarui om. Cautarea incepe atunci cand un barbat sau o femeie inteleg mai intai adevarata lor stare inaintea unui Dumnezeu sfant.

Acea dulce si intima partasie pe care Tatal a dorit-o pentru om, coroana creatiei Sale, a fost pierduta in momentul in care Adam si Eva n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu in gradina Edenului. Atunci cand Adam si Eva au pacatuit, au pierdut dreptul de a manca din pomul vietii care i-ar fi putut face sa traiasca vesnic. Ei au fost izgoniti din gradina si astfel au pierdut relatia de dragoste pe care Dumnezeu a vrut sa o aiba cu ei. Starea lor pacatoasa i-a facut nevrednici sa stea in prezenta lui Dumnezeu. Departe de a fi un simplu eveniment, Caderea si izgonirea omului au fost punctul de cotitura cataclismica in istorie si au condus omenirea la o decadere care continua pana in ziua de astazi.

Omul fara Dumnezeu isi face singur planurile, isi urmeaza sfaturile si traieste dupa propriile lui reguli. Cu toate acestea, fiindca omul a fost creat sa traiasca in partasie cu Dumnezeu, in interiorul lui ramane o neimplinire si o dorinta care poate fi satisfacuta doar de Dumnezeu Insusi. Pentru ca omul este cazut si pierdut, iar Dumnezeu este perfect in sfintenia Lui, este nevoie ca omul si Dumnezeu sa fie impacati, astfel incat partasia dintre ei sa fie restaurata.

Cum poti fi mantuit  ce a facut Dumnezeu pentru mantuirea omului?
Adevarul despre cum poti fi mantuit a fost prezentat pentru fiecare om in predicarea Evangheliei. Evanghelia este vestea buna despre Isus Cristos. Dumnezeu era in Cristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor... (2 Corinteni 5:19) Dumnezeu, stiind pe deplin ca omul va cadea, a adus mijlocul de reconciliere pentru acesta; El a stiut ca nici un om nu poate face omenirea placuta lui Dumnezeu.

Dumnezeu L-a trimis pe Isus Cristos, care a adus restaurarea relatiei dintre om si Dumnezeu prin faptul ca Si-a dat viata si Si-a varsat sangele. Nu a existat nici o alta modalitate de a distruge efectul pacatului decat prin sange. ... Fara varsarea de sange nu este iertare. (Evrei 9:22) Varsarea sangelui a fost indiciul ca plata pacatului a fost platita. O viata a fost sacrificata pentru vietile tuturor celor care au pacatuit. Supunerea voluntara lui Isus Cristos suferintelor de pe cruce a platit pretul pentru pacatele noastre si a facut posibila impacarea. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. (Romani 5:19)

Cum poti fi mantuit  Ce trebuie sa faca omul pentru a fi mantuit?
Mantuirea este la indemana fiecarei fiinte umane de pe fata pamantului. Atunci cand Isus Cristos a murit pe cruce, El a adus mantuire pentru toti oamenii. Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii  Vorbind astfel, arata cu ce moarte avea sa moara (Ioan 12:32-33). Mantuirea a fost asigurata; acum ea trebuie doar sa fie acceptata. Odata ce un om sau o femeie recunosc ca au nevoie de mantuire si realizeaza ca Dumnezeu a facut-o posibila prin Isus Cristos, el sau ea trebuie doar sa o accepte.

Mantuirea este pur si simplu un proces de marturisire si credinta. Omul trebuie sa marturiseasca ca Isus este Domnul, ceea ce inseamna ca el intelege faptul ca Isus Cristos trebuie sa aiba controlul deplin in viata lui, cu toate cerintele Lui drepte. Marturisirea lui Cristos ca Domn de asemenea presupune ca de acum Cristos va fi Cel care va lucra si va indeplini dreptatea Sa in om.

Apoi, el trebuie sa creada ca Dumnezeu L-a inviat pe Isus Cristos din morti. Aceasta credinta in moartea si invierea lui Isus poarta in ea intelegerea ca plata pentru pacat a fost platita si omului ii este asigurata puterea de a trai o viata lipsita de pacat. Astfel, relatia dintre om si Dumnezeu este restaurata. Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire, dupa cum zice Scriptura: Oricine crede in El, nu va fi dat de rusine. (Romani 10:9-11) Te simti nevrednic sa mergi in cer? Pacea cu Dumnezeu este la dispozitia ta.

Recunosti ca esti pacatos si crezi ca Isus Cristos a venit ca Singurul Rascumparator pentru pacat? Esti gata sa primesti darul lui Dumnezeu  Fiul Sau, Isus Cristos? Daca da, crede in Cristos, pocaieste-te de pacatele tale, si preda-I Lui ca Domn, tot restul vietii tale:

Tata, stiu ca am Ti-am incalcat poruncile si pacatele mele m-au despartit de Tine. Imi pare foarte rau si acum vreau sa ma intorc la Tine de la viata mea trecuta si pacatoasa. Te rog sa ma ierti, si sa ma ajuti sa nu mai pacatuiesc. Cred ca Fiul Tau, Isus Cristos, a murit pentru mine, a inviat din morti, este viu si aude rugaciunea mea. Il invit pe Isus sa devina Domnul vietii mele, sa ma conduca si sa domneasca in inima mea de astazi inainte. Te rog sa trimiti Duhul Sfant sa ma ajute sa Te ascult si sa fac voia Ta tot restul vietii mele. In numele lui Isus Te rog, Amin.

Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh. (Faptele Apostolilor 2:38)

Daca ai decis astazi sa-L primesti pe Isus, bine ai venit in familia lui Dumnezeu. Acum, ca sa cresti in asemanare cu El, Biblia ne indeamna sa perseveram in angajamentul nostru.

Cum au ajuns crestinii sa serbeze duminica

Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica, zi de inchinare si bucurie, dupa cum zice si sfantul Atanasie al nostru: Sambata noi ne adunam laolalta nu ca sa iudaizam... ci ca sa ne inchinam lui Isus, Domnul Sabatului."Asadar, primii crestini au pastrat cu credinciosie ziua Sabatului.
Atunci cum de astazi, majoritatea crestinilor tin ziua intai, ziua duminicii, ca zi de odihna, si nu Sabatul?
In Sfanta Scriptura nu veti gasi nici o explicatie. Istoria politicii bisericesti clarifica nedumerirea aceasta.
Au existat trei cauze majore care au dus
la o tranzitie lina de schimbare a Sabatului cu duminica :
1. Intentia crestinilor de a nu fi asimilati cu iudeii
Dupa primul razboi iudeo-roman, imparatul Vespasian (72 AD) desfiinteaza slujba de mare preot si Sinedriul si impune o taxa speciala, "fiscus iudaicus", exclusiv pentru vina de a fi iudei.
Dupa al doilea razboi iudeo-roman, imparatul Hadrian (135 AD) nimiceste cu desavarsire Templul, iar pe locul lui zideste in schimb un templu pagan, inchinat lui Jupiter Capitolinul. Prin decret, ii izgoneste pe iudei din Ierusalim, ba chiar ii urmareste prin imperiu si le impune o taxa si mai mare, un "capitatio". In intregul imperiu, a fi iudeu devenise sinonim cu ocara. Iar semnul distinctiv pentru evrei era... Sabatul.
Scriitorii romani (Pliniu, Tacitus, Suetoniu, Juvenal) afirmau ca Sabatul era semnul celei mai mari rusini, ca este o superstitie degradata. Crestinii, pentru ca tineau si ei Sabatul, erau omologati tot ca iudei . Din acest motiv, parinti bisericesti au cautat au cautat sa dezvolte o teologie anti-iudaica si anti-sabatica, in care sa inlocuiasca Sabatul cu oricare alta zi. La indemana le statea ziua amintitoare a invierii, ziua intai a saptamanii.
Iustin Martirul scrie (sec.II, dupa razboiul iudeo-roman) in "Dialoguri": "Dumnezeu a impus Sabatul asupra iudeilor ca o pecete a infamiei, spre a-i deosebi pentru pedeapsa in ochii romanilor".
In Didascalia , sau "Invatatura celor 12 apostoli" (sec. III), apare ideea: "Sabatul sa fie lepadat pentru ca este o parte a legii lui Moise".
Victorinus , episcop (in 304): "Sabatul se hotari o zi de post si tristete, pentru ca face pe crestini sa evite pazirea Sabatului impreuna cu iudeii." Acest citat confirma indirect ca, dupa aproape 300 de ani, crestinii tot tineau Sabatul biblic, dupa pilda Mantuitorului si a apostolilor...
Papa Silvestru , in jurul anilor 320, spunea fatis: "Sabatul este o zi de post pentru a arata dispret pentru Sabatul iudeilor".
Epifaniu (375 AD): "Inca de la Sixtus (papa, cca 135), au hotarat sa inlocuiasca sarbatorile iudaice cu altele, crestine." Din punct de vedere liturgic, episcopii au anulat orice fel de slujba in Sabat.
In 692, la Sinodul Trullan II , se interzice orice adunare sau serviciu de cult in ziua Sabatului chiar si in perioada
postului. E inca o dovada ca, la data aceea, biserica crestina pastra inca Sabatul pe scara mare.
2. Influenta gnosticismului
Gnosticii erau in mod special anti-iudaici.
Valentinus (150 AD) considera Vechiul Testament cu Sabatul vestigiile dumnezeului inferior si rau, numit Sabatum sau Demiurg, care a facut lumea in mod gresit si a instituit Sabatul. Hristos veni ca sa il invinga si sa elibereze lumea de Sabat.
Marcion (150 AD): "Intrucat Dumnezeul iudeilor a facut lumea si s-a odihnit in a saptea zi, noi trebuie sa postim in Sabat ca sa nu implinim cererile Dumnezeului evreilor."
Cand Marcion ereticul excomunicat a hotarat postul in Sabat, in biserica crestina nu se postea in acea zi. De unde au luat parintii bisericii postul in Sabat? Chiar de la gnostici.
Afrates (sec IV), in Homilia a 13-a: "Sabatul a fost instituit ca un rezultat al caderii in pacat." Sarmanul, nici macar nu cunostea raportul creatiunii din Genesa.
3. Cultul soarelui
In panteonul zeilor, se distinsese unul mai proeminent, zeul soare. La canaanitii vechi, se numea Baal; la greci, era Helios sau Apollo; la egipteni era Ra sau Serapis; la persani, era Mithra sau Demeter; iar la latini, era Sol.
Nero a fost primul cezar care a ridicat cultul soarelui mai presus de al altor zei. In jurul anului 60 AD, el ridica "Colosus Neroni", o statuie a soarelui, care insa purta chipul lui.
Trupele lui Vespasian (70 AD), cele care s-au intors de la nimicirea Ierusalimului, luasera obiceiul sirian de a se inchina spre rasarit, ca sa adore soarele-rasare.
Hadrian (135 AD) se identifica din nou cu cu soarele. A pus sa se bata monede cu chipul sau in felul soarelui. Deranjat ca in Roma altcineva era infatisat ca soare, adica Nero, Hadrian porunceste sa i se dea jos chipul "Colosului Neroni" si sa-i puna in schimb chipul sau.
Tertullian spunea, in jurul anilor 200, ca marele circ din Roma era consacrat soarelui. Aici se inchina tot poporul Romei, pentru ca socoteau ca, pentru un zeu atat de slavit cum este soarele, nu-i potrivit sa aiba alt acoperis decat cerul.
In 215, Caracala instaureaza cultul soarelui drept cult al imparatului. Intr-una din termele lui s-a descoperit o inscriptie: "Unul este zeul Serapis, Helios. El e stapanul universului." Cultul soarelui inghitise aproape toate celelalte zeitati, intr-un fel de ecumenism.
Pe timpul lui, numele lui Mitra se romanizeaza si devine Sol Invictus, soarele biruitor, invincibilul.
Imparatul Heliogabal , de origine siriana, introduce in jurul lui 220, drept cult oficial numai pentru Roma, cultul lui Sol Invictus.
Imparatul Aurelian , in 270, extinde cultul soarelui, Sol Invictus, drept cult oficial pentru intregul Imperiu Roman.
Constantin cel Mare , pana la moarte un adorator al lui Sol Invictus, impune pazirea "prea onoratei zi a soarelui" ca zi oficiala de sarbatoare in tot imperiul. Textul din "Corpus Juris Civilis", vol. III, reda legea promulgata la 7 martie 321 d.Hr.:
"Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole."
Tranzitia lenta de la Sabat la "ziua Domnului":
Faza 1
La inceput, crestinii tineau doar ziua biblica de odihna, Sabatul .
Gabriel Rascaru Ieromonahul, in Liturgica Bisericii Ortodoxe , ed. 1876, pg. 94, scrie: "Sambata s-a serbat intrucat priveste ca Lege morala si in secolele primitive ale crestinismului".
Faza 2
Dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .
Iustin Martirul , in prima parte a secolului II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: "Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis 'sa fie lumina'."
Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:
Hyppolit din Roma (220 AD): "Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat - o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia".
"Constitutiile apostolice" (sec. III), cartea VII, sectiunea a II-a, cap. 23: "Paziti Sabatul si sarbatoarea zilei Domnului, fiindca prima este memorialul creatiunii, iar a cea de-a doua al invierii".
Origene (c.250): "Este potrivit pentru fiecare care este drept intre sfinti sa pastreze si sarbatoarea Sabatului. Care este intr-adevar serbarea Sabatului, cu exceptia a ceea ce a spus apostolul, zicand: 'Ramane sabatismus, adica tinere de Sabat, pentru poporul lui Dumnezeu' (Evrei 4:9)? Sa vedem ce fel de observare a Sabatului se asteapta din partea unui crestin. In ziua Sabatului nici una din faptele lumesti nu trebuie facuta, ci fiti liberi pentru lucrari spirituale, sa veniti la biserica, sa va dati urechea pentru citirea sfanta... aceasta este tinerea Sabatului crestin".
Ignatiu (c. 300), in Epistola catre Magnezieni , scria: "Sa nu mai tinem Sabatul in felul iudeilor, ci sa serbam Sabatul spiritual, bucurandu-ne in meditatie cu privire la Lege. Si dupa fiecare sarbatoare de Sabat, fiecare prieten al lui Hristos sa pastreze si sarbatoarea zilei Domnului..."
Grigorie de Nisa (331-396), in De Castigatione , scria: "Bisericile din Asia, dupa obiceiul lor, tin ambele zile: Sabatul si duminica. Cu ce fel de ochi priviti voi duminica, voi care dezonorati Sabatul? Nu stiti ca aceste doua zile sunt surori?"
Epifanie din Constantia (c.380), in Marturisire de credinta : "In unele locuri, crestinii tin adunari si in Sabat".
Ioan Cassian (c. 395) Cele 12 carti : "In afara slujbelor de seara si noapte, nu exista servicii divine publice printre calugarii din Egipt, cu exceptia zilelor de Sambata si Duminica, cand se intalnesc impreuna in ceasul al treilea, pentru Sfanta Cina".
Asterius din Amasea (c. 400), in Homilia 5 : "Este minunat pentru crestini... ca echipa acestor doua zile vine impreuna; vorbesc despre Sabat si ziua Domnului... Caci, ca mame si doici ale bisericii, ele aduna poporul, pune peste ei preoti ca instructori, si face pe toti - ucenici si invatatori - sa poarte de grija pentru suflete".
Socrates Scolasticul (anul 430 d. Hr.) scrie: "Desi aproape toate bisericile din lume celebreaza sfintele taine in Sabat (!), totusi crestinii din Roma si din Alexandria, din pricina unei oarecare traditii, au incetat sa mai faca lucrul acesta in Sabat".
Sozomen , 430 d. Hr.: "Oamenii din Constantinopol si de pretutindeni se aduna impreuna si in Sabat... lucru care niciodata nu este pazit la Roma." (Istoria bisericeasca VII, 19).
Faza a 3-a
Favorizarea duminicii si eliminarea Sabatului .
Recunoasterea oficiala a crestinismului ca religie de stat, intr-un imperiu care avea disperata nevoie de un element liant pentru crearea unitatii atator elemente centrifuge, s-a dovedit o salutara manevra politica. Aceasta a pregatit drumul spre o mare jonctiune: doar peste cateva decenii, crestinismul, uitand treptat de inaltele sale idealuri spirituale si devenind tot mai popular, se va intrepatrunde cu paganismul de baza, absorbind si adoptand practicile lui stravechi.
Eusebiu din Cezarea (325), prelat si ministru in acelasi timp, o cumulare deloc biblica la curtea lui Constantin cel Mare, relua argumentul lui Iustin Martirul, zicand "noi ne bucuram de ziua intai pentru ca e ziua cand Domnul a facut lumina..."
La 6 martie 321, imparatul Constantin cel Mare decreteaza prima lege duminicala : "Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis)."
Silvestru , episcopul Romei in timpul lui Constantin cel Mare, schimba numele primei zile a saptamanii, denumind-o "Ziua Domnului".
La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: "Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea... Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!" (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii , vol. II, pag. 316).
In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui "Dies Solis" (ziua soarelui) in "Dies Dominica" (Ziua Domnului, duminica).
Ieronim din Betleem , prin anul 400, scria: "Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani , noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre".
Nu toti au privit evenimentele la fel.
In jurul anului 200, Tertullian , in Despre idolatrie , cap.14, scrie in repetate mustrari si avertismente despre adoptarea de catre crestini a sarbatorilor pagane.
Papa Leon I , prin 450, decreteaza anateme crestinilor care in ziua intai serbau soarele, si nu pe Isus. Daca filosofii crestini transfigurau semnificatia zilei soarelui, vulgul ramasese la datinile stravechi pana astazi. Inchinarea spre rasarit, catre soare, a modelat ulterior si asezarea bisericilor, cu altarul spre rasarit, pentru continuitatea inchinarii precrestine.
In rapoartele Conciliului din Trent (al Contrareformei), sta scris: "In sesiunea din 18 ianuarie 1562, orice ezitare a fost pusa deoparte. Gaspar de Fosso, arhiepiscop de Reggio, a tinut o cuvantare in care a declarat: 'Traditia sta deasupra Scripturii. Autoritatea bisericii , in consecinta, nu poate fi subordonata fata de autoritatea Scripturii , caci biserica... a schimbat Sabatul in Duminica, nu prin porunca lui Hristos , ci prin propria
ei autoritate '..."
J.A. Neander , in Istoria religiei crestine si a bisericii , pg. 186, scrie: " Sarbatorirea duminicii a fost doar o sarbatoare omeneasca si a fost departe de intentia apostolilor de a stabili o alta porunca in aceasta privinta. Departe de ei si de biserica primara apostolica gandul de a transfera legile legate de Sabat asupra duminicii".
A. Weigall , Paganismul in crestinismul nostru , pg.145: "Pazirea de catre noi a duminicii este derivata in mod vizibil din mithraism. Argumentul ca duminica a fost aleasa din pricina invierii nu gaseste suficient suport"... Iar la pg.148: "Deoarece Mithra era invocat ca Dominus (Domn), duminica trebuie ca a fost 'ziua Domnului' cu multa vreme inainte de timpurile crestine."
Stephen Keenan , in Catehismul doctrinal (editia a III-a americana, 1876, pg.174), la intrebarea: "Aveti vreo dovada ca Biserica Catolica are putere sa instituie sarbatori?", raspunde: "De n-ar fi avut aceasta putere, ea n-ar fi putut face ceea ce toti oamenii religiei moderni accepta; anume ea n-ar fi putut substitui pazirea Sabatului zilei a saptea cu duminica zilei intai a saptamanii, o schimbare pentru care nu exista nici o autoritate scripturistica !"

Explicatia textului din Evrei 4:9
" Ramane, deci, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu."
Cine citeste nepartinitor acest verset nu se poate sa nu se poticneasca in privinta necesitatii pazirii Sabatului. Oare nu sugereaza textul ca pentru poporul lui Dumnezeu e o alta odihna, anume nu ziua de Sabat, ci o odihna " ca cea de Sabat"? Unde mai pui ca editia Teoctist a Bibliei ortodoxe (1993) o spune pe romaneste: "Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna pentru poporul lui Dumnezeu!"
Pentru o intelegere corecta a Bibliei, exista trei reguli mari de interpretare:
A. Textul - adica verifici cum suna versetul propriu-zis in original si in alte traduceri.
B. Contextul - cauti sa citesti care este "tema" din tot pasajul, nu numai din textul dat. In cazul ca tema e stabilita gresit, toata interpretarea, oricat de logica ar fi, conduce la erezie.
C. Cadrul istoric - cercetezi sa vezi ce intelegeau oamenii din timpul acela prin repectivul text. Aici intri in problemele timpului si in mentalitatea contemporanilor Apostolului Pavel.
A. Textul
Iata cum suna versetul in limba greaca si traducerea lui, cuvant cu cuvant:
"Ara [ Deci ] apoleipetai [ ramane inca ] Sabatismos [ sarbatoarea Sabatului ] to lao [ poporului ] tu Theu [ lui Dumnezeu ]." ("to" si "tu" sunt doar articole hotarate pentru cazurile Dativ si Genitiv)
Unde este in text expresia "ca cea"?? Nu e!! Acest lucru se cheama "interpolare" - adaugire nepermisa, care stramba intelesul. Biblia interzice, sub semnul condamnarii vesnice, adaugarea sau scoaterea vreunui singur cuvant (Deuteronom 4:2; Proverbe 30:6; Apocalipsa 22:18,19).
Credinciosi Cuvantului, traducatorii vechilor Biblii romanesti au redat Evrei 4:9 in felul acesta:
"Pentru aceea au ramas oarece sambata oamenilor lui Dumnezeu." - Noul Testament de la Bãlgrad, 1648.
"Iatã darã au rãmas sãrbarea sâmbetei nãrodului lui Dumnezãu." - Biblia de la Bucuresti
, 1688.
"Drept aceea s-au lasat Sabatismos norodului lui Dumnezeu." - Noul Testament al lui Scarlat Alexandru Kalimachi, 1821.
"Dreptu aceea ramane repausu pentru poporulu lui Dumnezeu". - Biblia de Iasi, 1874.
"Deci dar ramane inca repaus de sambeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905.
B. Contextul
In cazul lui Evrei 4:9 contextul este decisiv. Vom constata ca, in acest context, versetul nu se refera nici la Sabat nici la vreo alta zi de odihna (duminica).
Contextul incepe de la Evrei 3:7 si tine pana la Evrei 4:11.
In acest pasaj, Apostolul Pavel face o paralela cu multa aplicatie a calatoriei lui Israel prin pustie: si noi, ca si ei, am iesit din Egipt; si noi, ca si ei, ne aflam in pustia pacatului; si noi, ca si ei, ne indreptam spre Canaan, nu cel pamantesc, ci Canaanul ceresc.
Scriptura numeste Canaanul drept "odihna": "Fiindca n-ati ajuns inca in locul de odihna si in mostenirea pe care v-o da Domnul Dumnezeul vostru. El va va da odihna ..." (Deuteronom 12:9-10); "Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat odihna , si v-a dat tara aceasta" (Iosua 1:13). (Vezi si Deut. 3:20; 25:19; Iosua 1:15; 21:44; 22:4; 23:1.)
In aceasta paralela, Israel nu intra in "odihna lui Dumnezeu", adica in Canaan, ci moare in pustie din pricina neascultarii.
Noi, in schimb, mai avem un timp de proba, un timp de har: "Astazi".
Cuvantul "Astazi" nu see refera la nici o zi anumita din saptamana (nici la sambata, nici la duminica), ci reprezinta timpul prezent, "azi", un timp de har cat inca omul mai poate lua o decizie buna: in fiecare zi, cata vreme se zice: "Astazi" (Evrei 3:15); "atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui" (Evrei 4:10).
Pentru a ne motiva mai mult pentru credinta si ascultare, Pavel zugraveste Canaanul ceresc in lumina placuta a "odihnei lui Dumnezeu" - a Sabatului (Evrei 4:3,4). Caci in Sabat, Dumnezeu s-a odihnit de toata lucrarea Lui.
La fel si cu noi: "cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum s-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale" (Evrei 4:10).
Omule, acolo, in Canaan, si tu te vei odihni ca si Dumnezeu de toata truda si chinul muncii tale! Aceasta este vestea buna care ni se da si noua (Evrei 4:2), la fel cum a fost vestea buna adusa celor ce umblau prin arsita pustiei: Curaj, fratilor, in fata voastra este Canaanul, "odihna" voastra pentru toate chinurile pustiei...
Este clar ca fagaduinta intrarii in odihna lui Dumnezeu nu s-a realizat complet prin Iosua, (Evrei 4:8) - Canaanul pamantesc fiind doar o odihna vremelnica, nu adevarata odihna, vesnica. De aceea, fiindca "ramane o odihna de Sabat" (contextul ingaduie: "ca cea de Sabat" - Canaanul ceresc), sa ne straduim sa nu avem "o inima rea si necredincioasa" (Evrei 3:12), impietrita prin inselaciunea pacatului (Evrei 3:13), si mai ales prin neascultare (Evrei 3:18; 4:11).

In concluzie: Evrei 4:9 ("Deci ramane odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu") se refera la odihna Canaanului ceresc, in care suntem indemnati sa intram, prin credinta si ascultare de tot Cuvantul lui Dumnezeu, cata vreme se mai zice "Astazi"! Caci "maine" va fi prea tarziu...
Semnul lui Dumnezeu sau semnul fiarei?

In incercarea finala de a-i razvrati pe oameni impotriva lui Dumnezeu, fiara va face ca toti, mari si mici, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte. De ce este Satana atat de interesat sa-i determine pe oameni sa primeasca acest semn? Ce reprezinta semnul acesta? Ce se intampla cu toti acei care primesc semnul fiarei? Sunt cateva intrebari care preocupa lumea la ora aceasta si al caror raspuns se gaseste in cap. 13 din Apocalipsa. Ca sa putem face o inteleapta si corecta interpretare a profetiei, in dorinta de a gasi raspunsul adevarat la aceste intrebari, vom foloi metoda de interpretare prin comparatie. Sa incepem mai intai cu intrebarea: Ce reprezinta semnul fiarei si cum poate fi identificat? Sunt multe teorii inventate pe marginea acestui text. Unii cred ca semnul fiarei reprezinta cardurile din plastic (keycard, creditcard, bankcard, etc.). Altii zic ca este codul de bare care se gaseste pe fiecare produs pe care il cumperi, iar cei mai multi cred ca va fi un numar (666) care va fi scris pe frunte sau pe mana, vizibil sau invizibil, care ii va deosebi pe cei credinciosi de cei necredinciosi. Este adevarata vreuna din aceste teorii? Au vreun suport biblic? Sau sunt rataciri inventate de Satana, ca sa indrepte atentia si directia catre orice altceva, numai spre adevar nu? Domnul Hristos spunea: Va rataciti pentru ca nu cunoasteti Scripturile! Poate fi Biblia, si de data aceasta, un ajutor in gasirea raspunsului corect?
Recunoscand Biblia si numai Biblia ca singura autoritate in materie de religie, sa vedem ce spune ea in aceasta privinta.
Daca fiara are un semn prin care isi identifica autoritatea si supusii, atunci si Dumnezeu trebuie sa aiba un semn. Sa vedem ce spune Sfanta Scriptura cu privire la semnul lui Dumnezeu, pentru ca, prin comparatie, sa identificam corect care este si ce reprezinta semnul fiarei.
Exodul 31:13,17: Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: "Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi, si urmasii vostri, un SEMN dupa care se va cunoaste ca eu sunt Domnul care va sfintesc... Aceasta va fi intre Mine si voi un SEMN vesnic; caci in sase zile
a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat".
Ezechiel 20:12,20: Le-am dat si Sabatele Mele, ca sa fie ca un SEMN intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc... Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un SEMN intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!
Referintele biblice cu privire la semnul lui Dumnezeu sunt simple, clare, nu au nevoie de interpretare, de explicatii teologice si sunt la indemana oricui. Sabatul (ziua de odihna, Sambata) este sfintit si binecuvantat de Dumnezeu de la creatiune si este desemnat a fi semnul lui Dumnezeu, Creatorul, Tatal si Stapanul.
Lucrarea creatiunii a fost terminata in sase zile, sfarsindu-se cu crearea lui Adam si a Evei in ziua a sasea.
In ziua a patra Dumnezeu a creat soarele si luna, ca sa arate vremile, zilele si anii.
Anul este rezultatul miscarii pamantului in jurul soarelui.
Luna are treizeci de zile, timp in care se invarte in jurul pamantului.
Ziua este marcata de invartirea pamantului in jurul axei sale.
Intrebarea este: "De unde vine saptamana? Si daca lucrarea de creatiune fost terminata in sase zile, de ce saptamana nu are sase zile, ci sapte?"
Ce rol joaca ziua a saptea in ciclul saptamanal?
Biblia raspunde.
Exod 20:8-11: Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau. Sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea s-a odihnit: De aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
Genesa 2:2,3: In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
Saptamana vine de la creatiune, iar ziua a saptea este semnul sau monumentul lui Dumnezeu, ca oricine sa stie cine a creat lumea cu tot ce exista, inclusiv pe om, si cine ii mentine existenta. Ce s-ar fi intamplat daca Dumnezeu nu Si-ar fi pus un semn, este usor de inteles. S-ar fi ridicat multi proprietari care sa pretinda dreptul de a stapani. In ciuda semnului, deja s-a dus cineva (Satana) la Domnul Hristos, cu pretentia ca imparatiile lumii ii apartin si le da cui se inchina lui (Luca 41:13). Ziua a saptea (Sambata) este sigiliul sau stampila care legifereaza creatiunea facuta in primele sase zile. Pe orice sigiliu sau stampila sunt scrise numele, functia si teritoriul asupra caruia are autoritate un imparat, judecator, presedinte, etc. Orice document sau act este legal atunci cand este stampilat cu o astfel de stampila. Daca un document
nu este stampilat, ramane o hartie simpla, care poate fi aruncata la gunoi ca neavand nici o valoare. Este limpede si de inteles acum
de ce Dumnezeu Si-a sigilat lucrarea de creatiune, adaugand la cele sase zile ale creatiunii inca o zi, ziua a saptea, Sambata, ca semn al autoritatii si dreptului Sau de Creator, Dumnezeu si Stapan.
Oricat ar fi oamenii de ocupati sau ignoranti, se intalnesc la fiecare sapte zile fata in fata cu semnul lui Dumnezeu, Sabatul zilei a saptea, Sambata.
Un alt lucru foarte important de stiut este faptul ca Sambata, sau ziua a saptea, nu este numai un semn al puterii creatoare a lui Dumnezeu, ci si un semn al puterii Sale sfintitoare.
In Exod 20 si Ezechiel 20 gasim scris: Sfintiti Sabatele Mele, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul care va sfintesc.
Daca nu stii cum poti deveni sfant si cum te poti mentine in sfintenie, aminteste-ti ca ziua a saptea, Sambata, a fost binecuvantata si sfintita de Dumnezeu si cu acest scop.
Biblia spune, in Genesa 2:1-3 si Exod 20, ca o singura zi din cele sapte a fost binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, fiind semnul Sau, si anume ziua a saptea, nicidecum intaia sau a sasea.
Acum intelegem de ce milioane de oameni se ratacesc, cautand sfintirea prin conducatori religiosi, acte si fapte. Desfiintand semnul lui Dumnezeu, oamenii nu mai stiu cine ii poate sfinti cu adevarat si, in disperarea lor, alearga la izvoare false de sfintire, inselandu-se singuri. Nu semnul, ziua a saptea, Sambata, ii sfinteste pe oameni, ci, recunoscand si acceptand semnul lui Dumnezeu, recunoastem si acceptam semnul lui Dumnezeu, recunoastem si acceptam puterea Sa creatoare si sfintitoare, iar minunea are loc ca un rezultat, nu ca un scop. Astazi, se pare ca marea majoritate a locuitorilor pamantului ignora valoarea acestui semn, fara sa realizeze ca intr-o zi acest semn va fi singura distinctie intre adevaratii si falsii inchinatori.
Poate ca in mintea cuiva se ridica intrebarea: "Daca semnul lui Dumnezeu este o zi normala de 24 de ore, de ce are importanta care zi din cele sapte ale saptamanii este?" In primul rand pentru ca, incepand cu duminica, ziua intai, si pana vineri, ziua a sasea, Dumnezeu a creat lumea cu tot ce este pe ea. In fiecare zi din primele sase, Dumnezeu a creat, a lucrat. Despre ziua a saptea, Biblia raporteaza ca Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o si chiar El, Dumnezeu si Creator, S-a oprit din activitate in ziua a saptea. Nici o referinta biblica nu arata ca ziua intai sau alta zi din cele sase ar fi fost sfintita si binecuvantata de Dumnezeu asa cum a facut cu ziua a saptea. Ziua a saptea a fost, este si va fi cat va tine pamantul (Matei 5:18) semnul lui Dumnezeu, care spune oricui cine este adevaratul creator, stapan si Dumnezeu in cer si pe pamant, care are putere
sa sfinteasca si sa mantuiasca.
Daca acest adevar biblic este atat de clar si simplu, incat oricine poate intelege, daca vrea, de ce atat de multi nu-l recunosc? De ce exista si semnul fiarei? Cine este interesat in aceasta schimbare? Ce este semnul fiarei pe care il vor primi oamenii, unii pe frunte, iar altii pe mana? Folosind metoda de interpretare prin comparatie, trebuie sa acceptam ca, daca semnul lui Dumnezeu este o zi din cele sapte (Sambata), semnul fiarei este tot o zi din cele sapte, si anume duminica, ziua intai. Aceasta interpretare este sustinuta de dovezi biblice, istorice si de declaratiile fiarei insasi. Doar cateva dintre ele vor fi suficiente sa convinga pe cercetatorul sincer de acest adevar.
Daniel 7:25 spune: El (cornul cel mic = sistemul papal) se va incumeta SA SCHIMBE vremile si LEGEA.
Poruncile a patra si a doua din legea morala au fost in centrul atacului fiarei. Schimbarea a fost facuta prin desfiintarea poruncii a doua, care interzice facerea si inchinarea la icoane si chipuri, desfiintare acceptata de o mare parte a oamenilor, cat si prin modificarea poruncii a patra care cheama lumea sa recunoasca si sa sfinteasca ziua a saptea, modificare primita in general de aproape toata lumea. Fiara isi cere dreptul de stapan, jefuindu-L pe Dumnezeu de slava si onoarea ce I se cuvin. De fapt, originea acestui conflict este in balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, care a inceput razboiul guvernarii lui Dumnezeu in cer si care a transferat acest razboi pe pamant si il continua prin agentul sau de pe pamant, fiara. Pentru ca inselaciunea sa fie mai mare, Satana inspira un plan pe care fiara il pune in aplicare, si anume schimbarea semnului lui Dumnezeu, Sambata, zi sfintita si binecuvantata de la creatiune, si inlocuirea lui cu semnul fiarei, ziua intai a saptamanii, duminica, numita si ziua soarelui. Iata cateva din declaratiile fiarei (papalitatii) cu privire la aceasta schimbare:
1. Sabatul (sambata), cea mai glorioasa zi din lege, a fost schimbata in ziua Domnului (duminica). Aceasta nu a incetat in virtutea autoritatii lui Hristos, ci a fost schimbata de Biserica Catolica ca SEMN al autoritatii ei. (18 ianuarie 1565, Gospare de Poso, Arhiepiscopul de Regio).
2. Noi tinem duminica in loc de sambata pentru ca Biserica Catolica a transferat solemnitatea de la sambata la duminica, ca SEMN al autoritatii ei eclesiastice. (Catechism de doctrina Catolica, pag. 50).
3. Duminica nu este Sabatul. Biserica Catolica a fost cea care a schimbat ziua de odihna din sambata, ziua a saptea, in duminica, ziua intai. Care este autoritatea pe care o asculta toata lumea civilizata?
Biblia spune: Adu-ti aminte de ziua Sambetei ca s-o sfintesti. Biserica Catolica spune: Tine prima zi a saptamanii. Si toata lumea se pleaca in ascultare, plina de respect, in fata SEMNULUI autoritatii ei.
Ratiunea si bunul simt cer acceptarea uneia sau alteia din aceste doua alternative: ori protestantismul, tinand Sambata, ori catolicismul, tinand duminica. Compromisul este imposibil. (Catholic morror, 23 decembrie 1893).
Dovezile sunt clare si convingatoare. Nu mai poate fi nici un dubiu cu privire la semnul lui Dumnezeu si semnul fiarei. Oricine trebuie sa stie ca semnul lui Dumnezeu este ziua a saptea, Sambata, iar semnul fiarei este Duminica, ziua intai a saptamanii. A primi un semn sau altul depinde de alegerea libera a fiecaruia, alegere ce va oferi in final mantuire vesnica pentru unii si moarte vesnica pentru altii.
Un lucru important de retinut este ca in timp ce semnul lui Dumnezeu este pus numai pe frunte, semnul fiarei este pus pe frunte sau pe mana. Fruntea reprezinta capul, centrul de gandire, creierul. Semnul lui Dumnezeu va fi pus pe frunte, adica vor fi sigilati numai aceia care au ales liberi, din convingere, sa-I slujesca lui Dumnezeu.
Mana reprezinta actiune, activitate, lucrare. Semnul fiarei va fi pus pe frunte sau pe mana, adica unii vor primi semnul fiarei convinsi fiind ca duminica este ziua Domnului si ca biserica are autoritatea sa schimbe legea, inclusiv ziua de odihna, iar altii vor primi semnul numai din interes, de dragul confortului, libertatii, banilor sau afacerilor.
Sigiliul lui Dumnezeu este pus pe fruntea acelora care Il iubesc pe Dumnezeu si au credinta fondata pe adevar, in timp ce semnul fiarei il primesc toti aceia care nu au sigiliul lui Dumnezeu. Lumea se va imparti curand in doua mari categorii, si anume cei care primesc semnul fiarei si cei care sunt sigilati de Dumnezeu. Pozitie neutra (de mijloc) nu exista. Ce sigiliu vei primi atunci depinde de ce pozitie ai fata de adevar astazi.
Demn de subliniat este faptul ca Dumnezeu ii va sigila numai pe aceia care iubesc adevarul si vor sa fie sigilati, in timp ce fiara va impune primirea sigiliului prin persecutie si sanctiuni civile si economice.
Apocalipsa 13:7 spune: Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
A nu putea sa cumperi si sa vinzi inseamna dezastru economic, infometare, adica... supunere.
Prezicerea profetica pare a fi o imaginatie fantezista la prima vedere, insa pentru cercetatorul atent este o descoperire dumnezeiasca ce se desfasoara sub ochii nostri, clar si deschis. Omenirea va avea doua posibilitati: semnul fiarei, insotit de libertate, confort
si dreptul de a cumpara sau vinde, ori semnul lui Dumnezeu, impreuna cu persecutie, restrictii, pierderea libertatii si posibil chiar moartea.
Care credeti ca va fi alegerea pe care o vor face majoritatea oamenilor? Biblia spune ca cei mai multi vor face o alegere pripita, influentata de placeri si lucruri materiale, primind semnul fiarei, crezand ca au facut o alegere inteleapta.
Numai cei legati strans de Dumnezeu, a caror credinta este fondata pe Biblie si numai pe Bible, numai aceia vor ramane loiali adevarului, coste aceasta oricat ar costa. Cuvantul lui Dumnezeu, pentru cei ce fac din el ghidul vietii lor, va fi un descoperitor de taine, ce va arata celor ce se incred in el ca, dincolo de necaz si suferinta, persecutie si moarte, se deschide un viitor vesnic de slava si nemurire ce ochiul nu a vazut, urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit. Cuvantul lui Dumnezeu este in acelasi timp un mesager ceresc ce avertizeaza pe absolut toti locuitorii pamantului sa stie ca, dincolo de paravanele luminoase ale confortului, belsugului, libertatii si posibilitatii de a cumpara sau vinde, se ascund pierderea vesniciei, cele sapte plagi, focul iadului si moartea vesnica pentru cei ce se inchina fiarei si primesc semnul ei pe frunte sau pe mana (Apoc.14:9,10). Putini inteleg si apreciaza cata dragoste, bunatate si grija manifesta Dumnezeu pentru aceasta lume.

Crestinul, Legea si Sabatul

La creatiune
Geneza 2:1
Astfel au fost sfârsite cerurile si pamântul, si toata ostirea lor.
Geneza 2:2
În ziua a saptea Dumnezeu si-a sfârsit lucrarea, pe care o facuse; si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
Geneza 2:3
Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o , pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.
Inainte de sinai
Geneza 26:5
pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele , orânduirile Mele, si legile Mele."
Exodul 15:26
El a zis: "Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine înaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui , si daca vei pazi toate legile Lui , nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca."
Exodul 16:22
În ziua a sasea, au strâns hrana îndoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta.
Exodul 16:23
Si Moise le-a zis: "Domnul a poruncit asa. Mâine este ziua de odihna, Sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pâna a doua zi dimineata tot ce va ramânea!"
Exodul 16:24
Au lasat-o pâna a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a împutit, si n-a facut viermi.
Exodul 16:25
Moise a zis: "Mâncati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe câmp.
Exodul 16:26
Veti strânge timp de sase zile; dar în ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi."
Exodul 16:27
În ziua a saptea, unii din popor au iesit sa strânga mana, si n-au gasit.
Exodul 16:28
Atunci Domnul a zis lui Moise: "Pâna când aveti de gând sa nu paziti poruncile si legile Mele?
Exodul 16:29
Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceia va da în ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramâna la locul lui, si, în ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul în care se gaseste."
Exodul 16:30
Si poporul s-a odihnit în ziua a saptea.
De la sinai la Isus
Exodul 20:8
Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.
Exodul 20:9
Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.
Exodul 20:10
Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta.
Exodul 20:11
Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
Psalmii 119:160
Temelia Cuvântului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice .
Isaia 42:21
Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata.
Isaia 51:4
Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi Legea, si voi pune Legea Mea lumina popoarelor.
Isaia 56:1
"Asa vorbeste Domnul: "Paziti ce este drept, si faceti ce este bine; caci mântuirea Mea este aproape sa vina, si neprihanirea Mea este aproape sa se arate.
Isaia 56:2
Ferice de omul care face lucrul acesta, si de fiul omului care ramâne statornic în el, pazind Sabatul, ca sa nu-l pângareasca, si stapânindu- si mâna, ca sa nu faca nici un rau!
Isaia 56:3
Strainul care se alipeste de Domnul, sa nu zica: "Domnul ma va desparti de poporul Sau!" si famenul sa nu zica: "Iata, eu sunt un copac uscat!"
Isaia 56:4
Caci asa vorbeste Domnul: "Famenilor, care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut, si vor starui în legamântul Meu,
Isaia 56:5
le voi da în Casa Mea si înauntrul zidurilor Mele un loc si un nume
mai bune decât fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge.
Isaia 56:6
Si pe strainii, care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca, si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pângareasca, si vor starui în legamântul Meu,
Isaia 56:7
îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, si-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele."
Isaia 56:8
Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiti ai lui Israel: "Voi mai strânge si alte popoare la cei strânsi acum din el."
Isaia 58:13
Daca îti vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale în ziua Mea cea sfânta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-l vei cinsti, neurmând caile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la flecarii,
Isaia 58:14
atunci te vei putea desfata în Domnul, si Eu te voi sui pe înaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit."
Isaia 66:22
Caci dupa cum cerurile cele noi, si pamântul cel nou, pe care le voi face, vor dainui înaintea Mea - zice Domnul - asa va dainui si samânta voastra si numele vostru.
Isaia 66:23
În fiecare luna noua si în fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se închine înaintea Mea, - zice Domnul.
Ezechiel 20:11
Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le împlineasca omul, ca sa traiasca prin ele.
Ezechiel 20:12
Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc.
Ezechiel 20:20
Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!"
Isus si legea
Matei 5:17
Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa împlinesc.
Matei 5:18
Caci adevarat va spun, câta vreme nu va trece cerul si pamântul, nu va trece o iota sau o frântura de slova din Lege, înainte ca sa se fi întâmplat toate lucrurile.
Luca 16:17
Este mai lesne sa treaca cerul si pamântul decât sa cada o singura frântura de slova din Lege.
Matei 19:16
Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: "Învatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?"
Matei 19:17
El i-a raspuns: "De ce ma întrebi: "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri în viata, pazeste poruncile."
Matei 19:18
"Care?" I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: "Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
Matei 19:19
sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta"; si: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti."
Matei 19:20
Tânarul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tinereta mea; ce-mi mai lipseste?"
Matei 19:21
"Daca vrei sa fii desavârsit", i-a zis Isus, "du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara în cer! Apoi vino, si urmeaza-Ma."
Matei 19:22
Când a auzit tânarul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru ca avea multe avutii.
Luca 4:16
A venit în Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, în ziua Sabatului, a intrat în sinagoga. S-a sculat sa citeasca,
Matei 24:20
Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
Matei 28:20
Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului. Amin.
Marcu 7:7
Degeaba Ma cinstesc ei, dând învataturi care nu sunt decât niste porunci omenesti."
Ioan 14:15
Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.
Ioan 14:21
Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu îl voi iubi, si Ma voi arata lui."
Ioan 15:10
Daca paziti poruncile Mele, veti ramânea în dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si ramân în dragostea Lui.
1 Ioan 5:2
Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui.
1 Ioan 5:3
Caci dragostea de Dumnezeu sta în pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.

Pavel si legea
Romani 2:12
Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit având lege, vor fi judecati dupa lege.
Romani 2:13
Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti.
Daca s-a desfiintat Legea, asa cum sustin atatia, atunci ce Lege trebuie sa mai implinim ca sa fim socotiti neprihaniti? Iar, potrivit cu vers.12, toti cei care n-au acceptat Legea, nu vor fi mantuiti fara ea, ci apostolul ne spune ca acestia vor pieri fara ea.
Romani 2:14
Când Neamurile, mãcar cã n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îsi sunt singuri lege;
Romani 2:15
Si ei dovedesc cã lucrarea Legii este scrisã în inimile lor ; fiindcã despre lucrarea aceasta mãrturiseste cugetul lor si gândurile lor, care sau se învinovãtesc sau se dezvinovãtesc între ele.
Romani 3:20
Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului .
Menirea Legii lui Dumne zeu nu este aceea de a ne spala de pacat , sau a ne mantui, ci doar de a ni-l descoperi , exact asa cum ne scrie apostolul:  prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Sangele lui Isus este singurul care poate spala pacatele noastre.
Romani 3:31
Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum . Dimpotriva, noi întarim Legea .
Romani 7:7
Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nici de cum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decât prin Lege . De pilda, n'as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: ,,Sa nu poftesti!``
Romani 7:12
Asa ca Legea , negresit, este sfânta , si porunca este sfânta, dreapta si buna .
Romani 7:14
Stim, în adevar, ca Legea este duhovniceasca : dar eu sunt pamântesc, vândut rob pacatului.
Romani 7:16
Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna .
Romani 8:3
Caci - lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere - Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteasca, trimitând , din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului,
Romani 8:4
pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi , care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului.
Se pune o logica intrebare: de ce trebuie ca porunca Legii sa fie inmplinita in noi, daca s-a desfiintat Legea? Care din cele doua firi, cea veche, pamanteasca, sau cea noua, dumnezeiasca, nu accepta Legea lui dumnezeu, si tot el, in versetul urmator (Romani 8:7), ne spune clar: cei care umbla dupa lucrurile firii pamantesti (se fac vrajmasi cu Dumnezeu).
Romani 8:7
Fiindcã umblarea dupã lucrurile firii pãmântesti este vrãjmãsie împotriva lui Dumnezeu, cãci, ea ( firea pamanteasca) nu se supune Legii lui Dumnezeu , si nici nu poate sã se supunã.
In acest verset, apostolul neamurilor face o zguduitoare declaratie, fara putinta de a fi interpretata gresit, si anume ca acolo unde firea pamanteasca predomina in crestin sau in oricare fiinta omeneasca, Legea lui Dumnezeu nu este acceptata. Ea este respinsa. Concluzionand cele scrise de el in versetele de mai sus, in urmatorul verset (Romani 8:8) apostolul ne avertizeaza categoric:
Romani 8:8
Deci, cei ce sunt pãmântesti, nu pot sã placã lui Dumnezeu.
1 Corinteni 7:19
Taierea împrejur nu este nimic, si netaierea împrejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.
A pazit Pavel Legea si Sabatul?
Romani 2:13
Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti.
Romani 7:22
Fiindca, dupa omul din launtru îmi place Legea lui Dumnezeu;
Romani 8:4
pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului.
Faptele apostolilor 13:13-15
Pavel si tovarasii lui au pornit cu corabia din Pafos, si s-au dus
la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despartit de ei, si s-a întors la Ierusalim.
Din Perga si-au urmat drumul înainte, si au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagoga si au stat jos.
Dupa citirea Legii si a Proorocilor, fruntasii sinagogii au trimis sa le zica: "Fratilor, daca aveti un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiti".
Multi sustin ca Pavel s-a dus in Sabat si a intrat in sinagoga pentru ca numai in aceasta zi ii gasea pe evrei adunati; dar la neamuri se ducea in intâia zi a saptamanii, cum scrie in Fapte 20:7.( In ziua dintîi a saptamînii, eram adunati la olalta ca sa frîngem pînea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pîna la miezul noptii.). Luca evanghelistul lamureste aceasta problema si scrie:
(Faptele apostolilor 13:42-44)
Când au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si în Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.
Si dupa ce s-a împrastiat adunarea, multi din Iudei si din prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba, care stateau de vorba cu ei, si-i îndemnau sa staruiasca în harul lui Dumnezeu.
In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvântul lui Dumnezeu.
Faptele apostolilor 17:2
Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat în sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
Potrivit acestui text (Fapte 17:2), se pune intrebarea: De ce Pavel a avut acest obicei de a tine Sabatul si celelalte porunci? Textul din 1 Corinteni 11:1 ne da raspunsul:  Calcati pe urmele mele, întrucît si eu calc pe urmele lui Hristos. Ori, Hristos,  dupa obiceiul Sau , in ziua Sabatului a intrat in sinagoga (Luca 4:16)
Faptele apostolilor 18:4
Pavel vorbea în sinagoga în fiecare zi de Sabat, si îndupleca pe Iudei si pe Greci.
Evrei 4:9
Ramâne dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Credinciosi Cuvântului, traducatorii vechilor Biblii românesti au redat Evrei 4:9 în felul acesta:
"Pentru aceea au ramas oarece sâmbata oamenilor lui Dumnezeu." - Noul Testament de la Bãlgrad, 1648.
"Iatã darã au rãmas sãrbarea sâmbetei nãrodului lui Dumnezãu." - Biblia de la Bucuresti
, 1688.
"Drept aceea s-au lasat Sabatismos norodului lui Dumnezeu." - Noul Testament al lui Scarlat Alexandru Kalimachi, 1821.
"Dreptu aceea ramâne repausu pentru poporulu lui Dumnezeu". - Biblia de Iasi, 1874.
"Deci dar ramâne inca repaus de sâmbeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905.
Iacov si Legea
Iacov 1:22 - 25
Fiti împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultatori, înselându-va singuri.
Caci daca asculta cineva Cuvântul, si nu-l împlineste cu fapta, seamana cu un om, care îsi priveste fata fireasca într-o oglinda ;
Si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita îndata cum era.
Dar cine îsi va adânci privirile în legea desavârsita , care este legea eliberarii , si va starui în ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
Iacov 2:10-12
Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste într-o singura porunca , se face vinovat de toate.
Caci, Cel ce a zis: "Sa nu preacurvesti", a zis si: "Sa nu ucizi". Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii.
Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a eliberarii:
Ioan si legea
1 Ioan 2:3,4
Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui.
Cine zice: "Îl cunosc", si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el .
Si tot Ioan ne scrie care va fi soarta acestora (Apoc.21:8) :  Dar cît despre fricosi, necredinciosi, scîrbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, închinatorii la idoli, si toti mincinosii , partea lor este în iazul, care arde cu foc si cu pucioasa , adica moartea a doua.
1 Ioan 3:22
Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui , si facem ce este placut înaintea Lui.
Dar, in opozitie cu acest verset, inteleptul Solomon scrie ( Prov. 28:9 ):  Daca cineva îsi întoarce urechea ca sa n'asculte legea, chiar si rugaciunea lui este o scîrba.  , o expresie neplacuta pentru noi, oamenii.
1 Ioan 5:2,3
Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui .
Caci dragostea de Dumnezeu sta în pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele ;
Apocalipsa 12:17
Si balaurul, mâniat pe femeie
, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu , si tin marturia lui Isus Hristos.
Apocalipsa 14:12
Aici este rabdarea sfintilor , care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.
Cele noua texte din scripturi despre ziua intai a saptaminii
Geneza 1:5
Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua întâi .
Matei 28:1
La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze în spre ziua dintâi a saptamânii, Maria
Magdalina si cealalta Marie au venit sa vada mormântul.
Marcu 16:2
În ziua dintâi a saptamânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineata, pe când rasarea soarele.
Marcu 16:9
Isus, dupa ce a înviat, în dimineata zilei dintâi a saptamânii, S-a aratat mai întâi Mariei Magdalinei, din care scosese sapte draci.
Constatam ca acesti evanghelisti, Matei si Marcu, dupa aproximativ 20 de ani de la inaltarea lui Isus la Cer, nu numesc aceasta zi ca fiind ziua Domnului, ci o declara, ziua intai a saptamanii .
Luca 24:1
În ziua întâi a saptamânii, femeile acestea, si altele împreuna cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineata, si au adus miresmele, pe care le pregatisera.
De asemenea, doctorul Luca, desi cel ce a scris Evanghelia si Faptele Apostolilor, pe la anul 30 de ani de la inaltarea lui Isus, el numeste aceasta zi tot ziua intai a saptamanii si nu ziua Domnului, la fel ca Matei si Marcu.
Ioan 20:1
În ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineata la mormânt, pe când era înca întuneric; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormânt.
Ioan 20:19
În seara aceleiasi zile, cea dintâi a saptamânii , pe când usile locului unde erau adunati ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor , a venit Isus, a statut în mijlocul lor, si le-a zis: "Pace voua!"
Acest text este folosit de multi, ca sa dovedeasca faptul ca ucenicii s-au adunat in acea zi, ca sa cinsteasca marele eveniment al invierii lui Isus. Si, ca sa intareasca aceasta sarbatoare, chiar Isus a venit in mijlocul lor si le-a zis Pace voua!.
Remarcam si de data aceasta ca Ioan, dupa 65 de ani de la inaltarea Domnului, numeste ziua aceasta tot ziua intai a saptamanii, si nu ziua Domnului; si tot el precizeaza ca ucenicii nu s-au adunat in acea zi ca s-o sfinteasca, ci de frica iudeilor stateau ascunsi, cu usile incuiate si nici nu credeau ca Isus a inviat ( Marcu 16:11-14  Cînd au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n'au crezut-o . Dupa aceea, S'a aratat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la tara. Acestia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut . I n sfîrsit, S'a aratat celor unsprezece, cînd sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si împietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera înviat.
Faptele apostolilor 20:7
În ziua dintâi a saptamânii, eram adunati laolalta ca sa frângem pâinea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pâna la miezul noptii.
1 Corinteni 16:2
În ziua dintâi a saptamânii, fiecare din voi sa puna deoparte acasa ce va putea, dupa câstigul lui, ca sa nu se strânga ajutoarele când voi veni eu.