revelatia

Decalogul

LEGEA I

   1. Eu Sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!

  Cel ce ştie să citească aceste cuvinte cum trebuie, acela va găsi cu siguranţă în ele sentinţa pentru mulţi oameni care nu respectă această poruncă, cea mai solemnă dintre toate. Să nu ai alţi dumnezei!" Astfel mulţi oameni îşi formează o imagine mult prea vagă în legătură cu aceste cuvinte. Ei le-au simplificat prea mult! In primul rând ei cred, probabil, că idolatrii sunt numai acei oameni care îngenunchează în faţa unor figuri din lemn aşezate în rând, fiecare din ele reprezentând o anume divinitate; Se gândesc, poate, şi la cei care se închină la demoni şi la alţi oameni rătăciţi în mod asemănător, de care, în cel mai bun caz, pomenesc cu milă, dar nu se includ şi pe ei înşişi în această categorie. Priviţi-vă doar o dată în linişte şi examinaţi-vă dacă nu cumva faceţi şi voi parte din rândul acestora! Unul are un copil care pentru el înseamnă mai mult decât orice şi pentru care ar putea face orice sacrificiu, uitând de toate. Altul pune plăcerea pământească mai presus de orice, iar în cele din urmă nu ar mai fi în stare, nici cu cea mai mare bunăvoinţă, să renunţe la această plăcere pentru altceva, dacă i s-ar pretinde un asemenea lucru care l-ar determina să ia de bunăvoie o decizie. Un al treilea, la rândul său, iubeşte banii, un al patrulea puterea, un al cincilea o femeie, altul distincţii pământeşti şi toţi se iubesc, la urma urmei, în toate aceste lucruri doar ... pe ei înşişi! Aceasta este idolatrie în cel mai adevărat sens al cuvântului. Despre aceasta avertizează Prima Poruncă, o interzice! Şi vai de cel care nu o urmează întocmai! In realitate însă el s-a legat de pământ numai prin patima pentru ceva ce este pământesc! El este astfel reţinut din înălţarea sa, pierde timpul acordat lui în acest scop şi este expus pericolului de a nu părăsi la timp tinutul material, pentru a învia din acesta în Impărăţia Luminoasă a lui Dumnezeu.  Acest lucru înseamnă însă pentru sufletul uman moartea spirituală a întregii conştiinţe personale câştigate şi totodată distrugerea pentru eternitate a formei sale, precum şi a numelui său! Respectarea acestei porunci este menită să protejeze de acest lucru groaznic! Este porunca supremă, pentru că ea rămâne cea mai necesară omului! Din păcate, el înclină mult prea uşor să se dedea unei patimi care în cele din urmă îl înrobeşte! Insă tot ceea ce el permite să-i devină o patimă este transformat astfel într-un viţel de aur pe care îl pune pe cel mai înalt loc, devenind în felul acesta idolul sau zeul fals care stă alături de Dumnezeul său, foarte adesea chiar deasupra Lui! Din păcate, există mult prea multe patimi" pe care omul şi le-a creat şi pe care şi le însuşeşte cu plăcere şi cu cea mai mare nepăsare! Patima este predilecţia pentru ceva pământesc, aşa cum am mai spus deja. Evident că din rândul acestora fac parte încă multe altele. Insă cel care-şi însuşeşte o patimă, acela atârnă", aşa cum arată şi cuvântul . El atârnă astfel de materia densă atunci când trece în nefiinta şi nu se mai poate elibera de aceasta; el este astfel împiedicat, reţinut! Acest lucru poate fi într-adevăr numit şi blestem care rămâne asupra lui ca o povară si de aceea cine nu moare in Christos nu va avea viata vesnica. Procesul este acelaşi, indiferent cum este exprimat în cuvinte. Dacă în existenţa sa pământească îl pune însă pe Dumnezeu mai presus de toate, nu numai în închipuirea sa sau numai în cuvinte, ci în percepţia sa intuitivă, deci cu adevărat şi în mod autentic, în iubire plină de respect care îl leagă ca de o patimă, atunci prin această legătură el va tinde imediat spre înalt în virtutea aceluiaşi efect, când va intra în nefiinta; căci el ia cu sine veneraţia şi iubirea pentru Dumnezeu; acestea îl sprijină şi în final îl duc în Paradis la inviere, patria sufletelor pure care s-au eliberat de toate poverile şi a căror legătură duce numai spre Luminosul Adevăr al lui Dumnezeu! Atunci cand ajungem sa cunoastem dragostea lui Christos incetam de bunavoie sa traim pentru noi insine si incepem sa traim pentru El. Dupa ce dragostea lui Dumnezeu ne ia in stapanire sufletul si zdrobeste puterea egoismului, ascultarea de Legea lui Dumnezeu devine nu numai posibila ci si inevitabila pentru ca Dumnezeul care spune sa nu ai alti dumnezei afara de Mine este acel Dumnezeu care a suferit si a murit de bunavoie pentru noi ca sa ne elibereze din robie. De aceea, fiţi atenţi să respectaţi cu stricteţe această poruncă. Prin aceasta veţi fi feriţi de multe incercari nefavorabile ale sorţii.

 


                                                            LEGEA II

2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, si din câte sunt pe pamânt, jos, si din câte sunt în apele de sub pamânt! Sa nu te închini inaintea lor, nici sa le slujesti, caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pâna la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pâna la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

    Sa nu iti faci chip cioplit se refera de fapt la a nu crea nici un fel de reprezentare imagistica a lui Dumnezeu sau a lucrurilor din ceruri ori de pe pamant pentru ca orice incercare de a reprezenta ceva ce nu poate fi reprezentat ar duce la a sluji unei creatii facute de mana omului si s-ar abate de la Creator pentru a se ruga la creatie. Aceasta porunca interzice idolatria de orice fel si materialismul si il prezinta pe Dumnezeu ca pe o fiinta spirituala si nu materiala si nu trebuie sa fie reprezentat de nici un lucru de pe pamant ci trebuie sa i se aduca inchinare in spirit si adevar. Satana inseala pe oricine nu cunoaste adevarul Biblic, chiar si pe cei alesi prin apartii de ingeri, fecioara Maria sau Isus (Lucifer=inger de lumina) pentru a crede oamenii in aparitii divine si a se inchina lor si a acepta calea lor, care nu sunt de fapt decat amagiri ale demonilor pentru ancorarea oamenilor in inchinarea la lucifer, caci daca ar fi citit Biblia ar fi inteles ca Christos i-a avertizat pe oameni de semne si minuni mari si ar fi inteles din Ecleziast ca nu exista Rai si Iad, invatatura pagana ci ca fiecare dupa ce moare nu mai stie nimic, doarme si va fi inviat la a doua venire a lui Christos si cei care au murit in Christos si au pazit poruncile vor fi inviati, iar ceilalti vor fi inviati la judecata si vor fi condamnati pentru pacatele lor de neascultare a legii, deci vegheati ca nimeni sa nu va insele prin aparitii si minuni de tot felul, ca nu vin de la Dumnezeu ci vin de la amagitorul lumii astia, cine cunoaste Adevarul il va urma si aceasta il va face liber. Ca exista numai un adevar in Iisus Christos, de asta a interzis expres Dumnezeu inchinarea la idoli de orice fel, pentru a nu fi amagiti si dusi in ispita spre dumnezei falsi si morti, pentru a-l uita pe Dumnezeul Adevarat, inlocuindu-l cu fecioara Maria sau alti sfinti inchipuiti, ce nu exista in Biblie deci vegheati si luati seama la invataturile lumesti si la traditie, sa nu fiti amagiti si inselati de duhuri inselatoare. Dumnezeu este bun dar si aspru si unii uita aceasta. Unii oameni isi pun increderea in ceva ce aproape sigur ii va dezamagi intr-o zi religia lor fie catolica sau ortodoxa toate vor insela asteptarile lor. Faptele bune, crestinismul si credinta pot sa para suficient de bune ca sa te mantuiasca dar nu sunt suficient de bune sa te mantuiasca, doar Christos poate sa te mantuiasca si pentru a-l cunoaste pe El trebuie sa cunoastem poruncile si sa le aplicam in viata noastra. Cea   de-a doua porunca spune ca Dumnezeu ne iubeste si vrea sa isi arate indurarea fata de noi si doreste ca si noi la randul nostru sa IL iubim si sa IL ascultam si de aceea ne spune expres sa nu ne inchinam inaintea idolilor si icoanelor pentru ca aceste lucruri ne pot insela crezand ca ar fi facatoare de minuni dar minunile sunt ale lui lucifer stapanul lumii acesteia si amagirea ar fi foarte mare. Nicaieri in Biblie nu se gasesc rugaciuni adresate asa zisilor sfinti inchipuiti de biserica si a te ruga unui sfant inseamna inchinare la idoli. Cand ne rugam unor lucruri inchipuite de mintea omeneasca atunci noi il inlocuim pe Dumnezeu cu acea inchipuire si devenim dependenti de acea persoana mai mult decat de Dumnezeu, punand asa zisul sfant pe primul loc prin rugaciuni si acatiste si uitand de adevaratul Dumnezeu. Daca te rogi la icoane si idoli bisericesti inseamna conform Bibliei cartea de capatai a oricarui crestin adevarat ca te inchini inaintea unui dumnezeu fals. Idolatrie inseamna a pune si masina, casa  si femeia sau orice altceva pe primul loc in viata ta si nu pe Dumnezeu. Nu lucrurile in sine sunt rele ci atitudinea noastra fata de lucruri fac din ele idoli. Dumnezeu trebuie sa fie asezat in viata noastra inaintea oricaror celor mai presante probleme ale vietii si orice te tine ocupat incat nu mai ai timp sa studiezi Biblia sa te rogi si sa fi in partasie cu Dumnezeu acesta este un idol. Ei sunt voiosi in a primi iubirea lui Dumnezeu dar uita ca iubirea cu severitatea sunt surori si ezita sa vada iubirea in necazuri, in amaraciune si durere. Iubirea trebuie sa produca cateodata si durere si unele lucruri se invata numai prin necazuri. Ascultarea de lege aduce libertate si viata si calcarea lor aduce dezastru si moarte. Omul care este drept care face judecata si dreptate, care urmeaza legile lui Dumnezeu si pazeste poruncile Lui, lucrand cu credinta, omul acela este drept si va trai negresit zice Domnul. Sufletul care pacatuieste si nu se caieste si pocaieste de orice incalcare a legii va muri. Chipul cioplit se refera la ceva mort care nu are viata chiar daca vrea sa reprezinte o divinitate, este o forma de amagire prin care lucifer indeparteaza pe om de inchinarea la Viul Dumnezeu si omul nu l-ar mai cinsti pe Dumnezeu ci ar adora imaginea luciferica prin care cel rau inseala oamenii prin tot felul de reprezentari facandu-i sa pacatuiasca expres inpotriva Poruncii a Doua si in care oamenii se roaga si saruta tot felul de obiecte care s-ar considera ca ar fi sfinte de traditia umana dar care in realitatea aduc o blasfemie viului Dumnezeu care a interzis expres acest lucru sa nu avem reprezentari de dumnezei morti si sa le slujim lor mai ales sa credem ca aceste icoane sau moaste ar fi facatoare de minuni ceea ce e total eronat caci numai Dumnezeu poate face minuni si El nu cere jertfe pamantesti si tinerea traditiilor lumesti caci s-a jertfit pentru noi si ne-a rascumparat cu un pret scump. Chipul cioplit ar contrazice de fapt prima porunca in care se spune ca nu trebuie sa ai alti dumnezei de orice forma ar fi ei in afara de Dumnezeul adevarat creatorul universului si ca a avea o reprezentare de orice fel a imaginii lui Dumnezeu pe care omul nu a cunoscut-o si nu o poate percepe ar fi de fapt idolatrie curata obicei pagan care se pastreaza si azi mai ales in religiile catolica si ortodoxa care de fapt au aceleasi origini la baza si in care venerarea icoanelor este cult pagan introdus de Constantin cel Mare si papa Grigore la 321 la Niceea unde sa incercat unirea crestinismului cu paganismul si adorarea zeilor politesiti in locul singurului zeu monoteist Dumnezeu reprezentat prin Trinitatea desavarsita YHWH, YESHUA, RUACH HA CODESH numele adevarate ale Trinitatii Desavarsite si de aici cultul pagan al tatalui, mamei si copilul reprezentat prin Maria si pruncul Isus si adorarea icoanelor in biserica si cultul pagan al mortilor prin adorarea oaselor de asa presupusi sfinti care in realitate nu exista deoarece numai Dumnezeu este Sfant si omul nu poate sfinti ceva sau sa se sfinteasca el chiar si prin comportament in acord cu legea caci numai Dumnezeu are aceste atribute si tot ce vine in rest e de la cel rau si e o amagire care duce la pieire a celor ce cred si urmeaza aceste ritualuri pagane care sunt interzise si criticate ferm in Biblie care reprezinta vointa ferma si expresa a lui Dumnezeu. De acea usa prin care intra cei ce fac aceste lucruri este larga si sunt multi ce intra pe ea in procent de 99.99 la suta si doar 1 la suta intra din cei ce cauta usa cea stramta adica Iisus Christos care este calea cea buna pe care multi nu o afla ca nu citesc si nu inteleg Cuvantul Domnului mentionat expres in Biblie caci Dumnezeu nu este din aceasta lume trecatoare si voia Lui nu este aceaiasi cu voia oamenilor care urmaresc sa faca doar voile placute lor si nu pe cele ale Domnului asa ca vegheati si cercetati ca nimeni sa nu va duca in ispita sa incalcati aceasta porunca care multi o incalca cu voia sau fara voia lor ca nu au Adevarul Divin de partea lor ca sa li se deschida ochii si sa vada Adevarul. Fericiti de cei ce aud si asculta de cuvintele lui Dumnezeu caci ei vor cunoaste pe Dumnezeu ai inca ocazia sa te schimbi acum cand stii adevarul, verifica.

 

LEGEA III

3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert, caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui.

   Numele trezeşte şi concentrează în om noţiunea! A lua in desert numele Domnului se refera si la neascultarea fata de Cuvantul Sau si de Poruncile si Legile pe care le-a instituit pentru binele omenirii. Pentru ca Dumnezeu este Sfant si numele Sau este Sfant. Vorbirea noastra reflecta cine suntem noi in realitate si trebuie sa IL onoram mereu pe Dumnezeu folosind cuvinte care sa reflecte pe cine suntem chemati sa reprezentam. Avand numele lui Christos de crestini noi suntem in partasie cu Dumnezeu si trebuie sa onoram cum se cuvine acest legamant si sa nu il incalcam. Cel care pângăreşte un nume şi îndrăzneşte să-l degradeze, acela degradează astfel noţiunea! Gândiţi-vă mereu la acest lucru! Această poruncă clară a Domnului este însă cel mai puţin respectată dintre toate cele Zece Porunci, fiind astfel cel mai mult încălcată. Această încălcare îmbracă mii de forme diferite. Chiar dacă omul crede că multe dintre aceste încălcări sunt complet inofensive, că sunt doar expresii superficiale, ele rămân totuşi încălcări ale acestei porunci date într-un mod atât de sever! Tocmai aceste mii de forme ale nerespectării, aşa-zis inofensive, sunt cele care înjosesc Numele Sfânt al lui Dumnezeu şi o dată cu acesta noţiunea de Dumnezeu, care este întotdeauna strâns legată de Nume, răpindu-I Sfinţenia Sa în faţa oamenilor, ba chiar şi în faţa copiilor, pângărind caracterul Său sacru prin transformarea Sa în ceva cotidian şi prin folosirea Sa înjositoare în pălăvrăgeala generală! Oamenii nu se tem să meargă cu acest lucru până la ridicol. Nu vreau să menţionez nici una din numeroasele expresii; căci Numele este mult prea măreţ şi sublim pentru a face aceasta! Insă este suficient ca fiecare om să observe doar într-o singură zi acest lucru şi va fi şocat cât de multe încălcări ale celei de-a Treia Porunci sunt comise de către bărbaţi şi femei, de către tineri şi bătrâni, mergând până la copii, care abia sunt în stare să formeze o propoziţie corectă. Căci aşchia nu sare departe de trunchi"! Din acest motiv, tocmai înjosirea lui Dumnezeu este adesea primul lucru pe care tineretul îl învaţă în încălcările numai aparent inofensive ale Legilor lui Dumnezeu! însă efectul este cel mai grav dintre toate încălcările! El s-a răspândit într-un mod de-a dreptul devastator printre toţi oamenii, nu numai la creştini, ci şi la mohamedani, evrei şi budişti; peste tot se poate auzi acelaşi lucru până la dezgust! Atunci ce valoare mai poate avea pentru om numele de DUMNEZEU"! El este degradat şi nu este respectat nici cât o para! Mult mai rău decât o haină ponosită. Şi acest om al pământului, care în rest vrea să fie atât de deştept, consideră acest lucru inofensiv şi păcătuieşte în această privinţă mai mult de o sută de ori pe zi! Unde este reflecţia? Unde este cel mai mic impuls al percepţiei intuitive? Voi, de asemenea, sunteţi deja pe deplin abrutizaţi în acest sens şi ascultaţi cu calm atunci când cea mai sfântă dintre toate noţiunile este astfel călcată în picioare şi târâtă în noroiul vieţii de zi cu zi! Insă nu vă amăgiţi! Datoria cu care sunteţi împovăraţi pentru această vină trebuie plătită fără cruţare de către fiecare om care a păcătuit în această privinţă! Şi nu este chiar atât de uşor să ispăşiţi tocmai acest lucru, pentru că el atrage după sine urmări rele, atât de extinse încât trebuie să se răzbune până la a treia şi a patra generaţie, dacă nu apare odată un om în acest lanţ de urmaşi, care să ajungă la recunoaştere şi să pună capăt acestor obiceiuri rele. De aceea, încercaţi să combateţi în cercurile voastre apropiate acest obicei dăunător. Dar înainte de toate, tăiaţi propriile voastre porniri rele cu toată energia pe care o mai aveţi, pentru ca datoria voastră de păcat să nu devină mai mare decât este deja în această privinţă. Să nu credeţi că răscumpărarea va fi uşoară, pentru că voi nu aţi avut deloc intenţii rele până acum prin aceasta! Paguba este exact aceeaşi! Şi păcatul împotriva poruncii continuă să existe! Voi aţi cunoscut-o exact. Este vina voastră dacă nu v-aţi străduit să vă clarificaţi importanţa ei! De aceea, nimic nu poate fi şters pentru voi! Ascultaţi şi acţionaţi astfel încât să deveniţi capabili să achitaţi multe, cât sunteţi încă pe pământ. Altfel, mlaştina care vă aşteaptă când ajungeţi la judecata şi care se pune în calea înălţării voastre, reţinându-vă, va fi înspăimântătoare.
Dar nu numai indivizii, ci şi autorităţile şi-au arătat de-a lungul secolelor împotrivirea faţă de această poruncă, pretinzând forţat jurăminte de la oameni, obligându-i să încalce porunca prin ameninţarea cu pedepse pământeşti, dacă nu se supuneau cerinţelor. Insă pedeapsa este cu mult mai grea şi ea cade asupra tuturor acelora care au pretins jurământul, nu asupra celor care au fost nevoiţi să-l facă sub presiune. Christos, de asemenea, a spus încă o dată clar: Vorba voastră să fie Da sau Nu; căci tot ceea ce este mai mult de atât vine de la cel rău!" Şi într-adevăr, autorităţile aveau puterea să-i dea lui Da" sau lui Nu" greutatea decisivă, pedepsind înşelăciunea în faţa justiţiei aşa cum pedepseau şi încălcarea jurământului! Cu aceasta ei puteau ridica valoarea cuvintelor în faţa justiţiei la acel nivel de care ei aveau nevoie pentru a da o sentinţă.
    Nu era necesar ca din această cauză să conducă oamenii cu forţa la încălcarea Poruncii lui Dumnezeu! Insă bisericile şi reprezentanţii lor au dus acest lucru şi mai departe; invocându-L pe Dumnezeu, ei îi supuneau pe semenii lor la cele mai grave torturi şi îi ardeau, dacă nu mureau deja înainte din cauza chinurilor. Impăratul roman Nero, binecunoscut tuturor şi temut din cauza cruzimii sale, nu a fost atât de rău, atât de condamnabil, pentru că a torturat creştinii, cum sunt multe biserici azi, cu numărul lor uriaş de păcate faţă de Legile lui Dumnezeu! In primul rând, el nu a ucis şi nu a torturat nici pe departe atât de mult şi, în al doilea rând, el nu a făcut-o sub invocări atât de făţarnice ale lui Dumnezeu; asemenea invocări trebuie incluse în rândul celor mai mari blasfemii pe care un om le poate comite. Nu foloseşte la nimic dacă astăzi aceleaşi biserici condamnă ceea ce s-a comis din păcate mult prea mult timp prin ele; Căci ele nu au abandonat de bunăvoie acest lucru! Şi nici astăzi nu se procedează cu mult diferit în ce priveşte duşmănia reciprocă, care este doar mai reţinută şi apare într-o altă formă, mai modernă! Şi aici s-a schimbat în decursul timpului numai forma, însă nu şi nucleul viu! Şi numai acest nucleu, pe care oamenii îl ascund cu atâta plăcere, contează în faţa Judecăţii lui Dumnezeu, niciodată forma exterioară! Iar această formă actuală, doar aparent inofensivă, s-a născut, ca şi până acum, din acelaşi nespus orgoliu spiritual al reprezentanţilor tuturor bisericilor. Şi unde nu este prezentă această aroganţă condamnabilă, acolo se găseşte o înfumurare goală care se bazează pe puterea pământească a bisericilor. Aceste vicii duc destul de des la cele mai necuviincioase duşmănii, care se mai împletesc şi cu socoteli pământeşti legate de extinderea influenţei, dacă nu chiar de dorinţa de a câştiga o mare importanţă politică. Şi toate acestea cu Numele lui DUMNEZEU" pe buzele lor, astfel încât aş dori să strig încă o dată, asemenea Fiului lui Dumnezeu: Prin faptele voastre voi aţi pus pecetea pe casele Tatălui Meu ca pe nişte ascunzători de ucigaşi, considerându-le a fi în onoarea voastră. Voi vă numiţi slujitori ai lui Dumnezeu, dar aţi devenit slujitorii propriei voastre arogante!"
Fiecare catolic se crede în faţa lui Dumnezeu mult mai bun decât un protestant, fără a exista vreun motiv pentru aceasta, iar fiecare protestant se crede la rândul lui mai cunoscător, mai avansat şi astfel mai aproape de Dumnezeul său decât catolicul! Şi toţi aceştia sunt cei care susţin că ar fi adepţii lui Christos, că s-ar orienta după Cuvântul Lui. Nechibzuite sunt ambele părţi, dacă se sprijină pe un lucru care nu contează deloc în faţa Voinţei lui Dumnezeu! Chiar aceştia păcătuiesc mult mai mult împotriva Poruncii a Treia a lui Dumnezeu decât adepţii altor religii; Căci ei abuzează de Numele lui Dumnezeu nu numai prin cuvinte, ci şi prin faptă, prin întregul lor mod de viaţă, chiar şi în aşa-numita lor Slujbă Divină! Pentru orice om care gândeşte şi observă cu atenţie, acestea constituie doar un exemplu oribil de forme lipsite de conţinut şi de gânduri goale. Tocmai prin îngâmfarea lor nelimitată, de a dori să se convingă pe ei înşişi şi să convingă pe cei din jurul lor că ar avea deja un loc în Paradis înaintea celor de alte credinţe, ei pângăresc în modul cel mai profund noţiunea de Dumnezeu! Nu forma exterioară a ritualurilor bisericeşti, a botezului şi a atâtor lucruri este cea care contează! Doar ceea ce există în interiorul omului trebuie să se înfăţişeze Judecăţii! Ţineţi minte aceasta, voi cei aroganţi, cărora le-a fost deja vestit că în Ziua Judecăţii vor veni încrezuţi şi mândri, cu steaguri şi veşminte pompoase pentru a-şi primi bucuroşi răsplata. Dar ei nu vor ajunge niciodată în împărăţia Spiritului de la picioarele Tronului lui Dumnezeu, pentru că îşi vor primi răsplata ce li se cuvine încă înainte de ajunge acolo. O suflare de gheaţă îi va spulbera ca pe pleava care nu are nici o valoare; Căci le lipseşte în interiorul lor umilinţa pură şi adevărata iubire pentru aproapele lor! Prin felul lor de a fi, ei sunt cei care abuzează în modul cel mai grav de Numele lui DUMNEZEU", cei care încalcă cea de-a Treia Poruncă în modul cel mai flagrant! Ei toţi îl slujesc pe lucifer, nu pe Dumnezeu! Şi astfel batjocoresc toate Poruncile lui Dumnezeu! De la prima până la ultima! Dar mai cu seamă această a Treia Poruncă, a cărei încălcare este aici cea mai mare pângărire a noţiunii de Dumnezeu prin Nume! Scoaterea de draci in numele Domnului este spiritism curat si cei ce fac aceasta sau deschid cartile sau ghicesc sunt necurati in ochii lui Dumnezeu. Feriţi-vă să mai treceţi în continuare cu uşurinţă peste această poruncă! De acum înainte fiţi foarte atenţi la voi înşivă şi la cei din jurul vostru! Gândiţi-vă că dacă respectaţi cu fidelitate nouă porunci şi desconsideraţi una dintre ele, veţi fi totuşi pierduţi în final! Atunci când o poruncă este dată de Dumnezeu, acest fapt constituie deja dovada că nu are voie să fie tratată cu uşurinţă, că este neapărat necesar să fie împlinită! Altfel ea nu v-ar fi fost dată niciodată. Să nu îndrăzniţi să vă rugaţi, dacă nu sunteţi în stare să vibraţi cu tot sufletul în cuvinte şi feriţi-vă ca nu cumva să apăreţi palavragii nechibzuiţi în faţa Dumnezeului vostru; Căci prin aceasta aţi fi vinovaţi în faţa Lui de folosirea abuzivă a Numelui lui Dumnezeu caci ne-a fost data o singura rugaciune si ea este baza si nu insiruirea de cuvinte, caci Dumnezeu stie ce avem in suflet cand ne rugam, înainte de a-I cere ceva, chibzuiţi cu atenţie dacă aveţi nevoie urgentă de acel lucru! Nu vă încurcaţi în rugăciuni formale, pe care să le îndrugaţi la anumite intervale de timp, aşa cum a devenit un obicei rău în toate practicile religioase. Acest lucru nu este numai folosire abuzivă a Numelui lui Dumnezeu, dar şi blasfemie! La bucurie sau la necaz, o percepţie intuitivă fierbinte, fără cuvinte, rămâne mult mai valoroasă decât o mie de rugăciuni rostite, chiar dacă această percepţie intuitivă durează doar o fracţiune de secundă. Căci atunci o asemenea percepţie intuitivă este întotdeauna veritabilă şi nu este făţărnicie! De aceea, ea nu este niciodată folosire abuzivă a noţiunii de Dumnezeu. Este o clipă sfântă atunci când spiritul uman vrea să se prosterneze în faţa Treptelor Tronului lui Dumnezeu, rugând sau mulţumind! Acest lucru nu trebuie niciodată să devină pălăvrăgeală obişnuită!
   Nici din partea slujitorilor unei biserici Acel om care este capabil să folosească Numele lui Dumnezeu în toate ocaziile posibile şi imposibile din viaţa sa de zi cu zi nu a avut niciodată nici cea mai vagă idee despre noţiunea de Dumnezeu! Ca spirit uman el trebuie să posede capacitatea de a percepe intuitiv în sinea lui o presimţire a lui Dumnezeu, fie şi numai o singură dată în viaţa sa pământească! Insă această singură dată ar fi suficientă pentru a-i lua orice dorinţă de a mai încălca Porunca a Treia în mod uşuratic! Atunci el va purta veşnic în sine nevoia de a pronunţa numele DUMNEZEU" numai în cea mai înaltă puritate a întregii sale fiinţe interioare! Cel care nu are aceasta este foarte departe de a fi măcar demn de Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai puţin de a ajunge în împărăţia lui Dumnezeu, de a se bucura de binecuvântata Sa apropiere! Din acest motiv este de asemenea interzis să se reprezinte o imagine a lui Dumnezeu Tatăl potrivit concepţiilor umane! Fiecare încercare în această privinţă trebuie să ducă numai la o degradare jalnică, deoarece nici spiritului uman, nici mâinii omeneşti nu le este îngăduit să cuprindă în viziuni nici măcar cea mai mică parte a realităţii şi să o transpună pământeşte într-o imagine! Cea mai mare operă de artă în această privinţă ar putea însemna doar o degradare profundă. Un Singur Ochi doar, în nespusa Lui strălucire, sugerează totul! Atât de sublimă este Măreţia, de neînţeles pentru voi, pe care o cuprindeţi în Cuvântul DUMNEZEU" şi pe care îndrăzniţi adesea să o folosiţi cu îndrăzneală uşuratică ca pe cea mai obişnuită dintre expresiile goale şi nechibzuite! Va trebui să daţi socoteală pentru aceste fapte ale voastre!

 

LEGEA IV

 4. Adu-ti aminte de ziua odihnei SABATUL, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa în acelea toate treburile tale, dar ziua SABATULUI este ziua de odihna a Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramâne la tine, Caci în sase zile a facut Domnul cerul si pamântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua SABATULUI  S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua SABATULUI si a sfintit-o.

  Cine îşi dă osteneala să trăiască o poruncă cu percepţia sa intuitivă! Cuvintele Adu-ti Aminte arata un lucru clar ca omul este avertizat sa nu uite ziua de odihna pe care a sfintit-o si a binecuvantat-o la creatiune SABATUL semnul lui Dumnezeu instituit de la creatiune pana in eternitate. Omule daca ai descoperit privilegiul ascuns chiar in centrul celor 10 porunci il urmezi negresit, daca nu pierzi unul din cele mai minunate daruri pe care le-a dat Dumnezeu copiilor sai si anume SABATUL.  Reorganizeaza-ti viata, reanalizeaza-ti prioritatile si adule in armonie cu planul originar al lui Dumnezeu si bucurate de privilegiul acestei zile sfinte de SABAT si pazeste-o mereu.  Orice om care gândeşte serios ar putea şi ar trebui să se îngrozească atunci când vede cât de superficial obişnuiesc copiii şi adulţii să trateze Poruncile Dumnezeului lor. La şcoală poruncile sunt învăţate şi discutate superficial. Omul este bucuros dacă a învăţat cuvintele şi poate să dea cât de cât răspunsuri în legătură cu acestea, atâta timp cât pentru el există pericolul de a fi întrebat despre ele. Insă imediat ce părăseşte şcoala şi intră în viaţa publică, el va uita curând atât cuvintele, cât şi sensul lor. Cea mai bună dovadă că de fapt nici nu l-a interesat deloc ce îi cere Domnul şi Dumnezeul său! Aceasta zi nu trebuie profanata ci sfintita. Insă El nici măcar nu cere ceva cu acestea, ci dă cu iubire tuturor oamenilor ceea ce ei au urgent nevoie! Din Lumină s-a observat într-adevăr cât de mult s-au rătăcit oamenii. Munca desi este grea si obositoare este data oamenilor spre binele lor pentru ca se pot mantui si pot pretui bine ziua de odihna si respecta legile divine. Pazirea SABATULUI este o chestiune vitala pentru crestini. Orele de somn idicate de stiinta sunt de 7-8 ore adica de la 22 seara pana la 6 dimineata si perioada inceperii SABATULUI este de seara de vineri pana sambata seara dupa apusul soarelui, aceasta perioada in care organismul se odihneste si se reface suficient pentru o noua zi de lucru sau saptamana, zi in care si pulsul inimii e mai lent ceea ce arata perioada de repaus total a organismului uman. Cand Dumnezeu zice ca un lucru este drept este drept si cand este pacatos este pacatos. Calcarea Sabatului infometeaza si slabeste sufletul si il face pe om sa fie supus ispitelor de orice fel.  Sabatul este o zi de adunare sfanta, o zi de consacrare si inchinare lui Dumnezeu. Sabatul este ziua cand ne intalnim cu Dumnezeu. Astfel, ca un educator, Dumnezeu le-a arătat exact calea ce îi conduce către Viaţa Veşnică din împărăţia Luminoasă a Spiritului, deci către fericirea lor, în timp ce nerespectarea acestei căi trebuie să ducă la nefericirea şi pieirea oamenilor! De fapt, chiar de aceea nu este corect să se vorbească despre porunci. Ele sunt mai degrabă sfaturi foarte bine intenţionate care arată calea corectă prin lumea de materie pe care spiritele umane au vrut să o cunoască. Dar nici acest gând atât de frumos nu are vreun efect asupra omului. El s-a încăpăţânat literalmente mult prea mult în propriile sale moduri de gândire şi nu vrea să vadă sau să audă nimic în afară de părerile pe care el însuşi şi le-a construit pe baza cunoaşterii sale pământeşti limitate.
    El nu simte cum materialitatea îl duce mereu mai departe, tot mai departe, până la acel hotar unde, pentru ultima dată, el va sta în faţa deciziei  Ori-Ori", decizie care acum este hotărâtoare pentru întreaga sa existenţă şi potrivit căreia el trebuie să-şi urmeze drumul astfel ales, până la capăt, fără a se mai putea întoarce de pe acesta. Atunci va fi prea târziu şi acest lucru va contribui numai la creşterea chinurilor sale. Pentru a ajuta în această privinţă, astfel ca, în ciuda greşelilor sale, omului să-i poată veni la timp recunoaşterea, Dumnezeu le-a dat oamenilor Porunca a Patra, sfatul de a Sfinţi Ziua de Sărbătoare SABATUL. Prin împlinirea acestei Porunci, în fiecare om sa născut dorul de a tinde spre Lumină, iar o dată cu acest dor i s-ar fi arătat în final şi calea care l-ar fi dus în sus spre mantuire si Dumnezeu, spre împlinirea dorinţelor sale care, devenind tot mai puternice, s-ar fi transformat în rugăciune. Atunci omul ar sta altfel astăzi! Spiritualizat şi matur pentru acea împărăţie care trebuie acum să vină. De aceea, ascultaţi şi acţionaţi astfel încât împlinirea poruncii să vă pregătească drumul. Tu să sfinţeşti ziua de sărbătoare! Tu. Este afirmat foarte clar în cuvinte că tu trebuie' să-i dai Zilei de Sărbătoare SABATUL sfinţenia, tu trebuie să o faci sfântă pentru tine. Ziua de sărbătoare este ceasul de sărbătoare, deci atunci când te odihneşti după munca pe care ţi-a prescris-o drumul tău pământesc. Insă tu nu sfinţeşti ceasul de sărbătoare, ziua de odihnă, dacă atunci doreşti să îţi îngrijeşti numai corpul. Şi nici atunci când cauţi distracţie în jocuri, băutură sau dans. Ceasul de odihnă ar trebui să ducă la reculegere, să te facă să te adânceşti în linişte în gândirea şi percepţia ta intuitivă ta, să-ţi revezi viaţa ta pământească de până atunci, întotdeauna mai ales zilele de lucru ale săptămânii ce a trecut şi de aici să tragi învăţăminte pentru viitorul tău. Şase zile pot fi întotdeauna revăzute; o perioadă mai lungă se uită uşor. Atunci, în mod inevitabil, percepţia ta intuitivă se va ridica încet tot mai sus şi vei deveni un căutător al Adevărului. O dată ce eşti        într-adevăr un căutător, îţi va fi arătată şi o cale. Şi la fel cum aici pe pământ parcurgi un drum nou, necunoscut ţie până atunci, examinându-l, cercetându-l, aşa trebuie să mergi şi pe noile căi spirituale ce se deschid în faţa ta, cu prudenţă, pas cu pas, pentru ca să ai întotdeauna un teren stabil sub picioare. Nu ai voie sa sari, deoarece atunci pericolul căderii este mai mare. Printr-o asemenea gândire şi percepţie intuitivă în ceasurile de sărbătoare ale existenţei tale pe pământ, nu vei pierde niciodată nimic, ci doar vei câştiga. Nimeni nu sfinţeşte ceasul de sărbătoare prin faptul ca merge la biserică, decât dacă el vrea în acelaşi timp sa reflecteze în timpul de odihnă asupra celor auzite acolo pentru a Ie absorbi corect în el şi pentru a trăi conform lor. Dumnezeu nu-ţi poate sfinţi ziua, dacă tu însuţi nu faci acest lucru. Cântăreşte întotdeauna dacă sensul adevărat al Cuvântului lui Dumnezeu este pe deplin în acord cu faptele tale. In acest fel este sfinţită de tine Ziua de Sărbătoare; Căci prin reculegere în linişte, ea a dobândit acel conţinut pentru care a fost instituită. Astfel, fiecare Zi de SABAT devine o piatră de hotar pe drumul tău, care de asemenea dă retroactiv zilelor tale de activitate material-densă, acea valoare pe care acestea ar trebui să o aibă pentru maturizarea sufletului tău. Atunci ele nu sunt trăite în zadar şi tu avansezi constant. A sfinţi înseamnă a nu risipi. De îndată ce pierzi această ocazie, pierzi timpul care ţi-a fost dat spre maturizare,  vă mai este dat doar un scurt timp pentru a recupera ceea ce aţi pierdut, cu condiţia să vă folosiţi în acest scop toată forţa care v-a mai rămas. De aceea sfinţiţi Ziua de Sărbătoare SABATUL. Fie în casa voastră sau şi mai bine în Natură, pentru că vă ajută să deveniţi vigilenţi în gândire şi în percepţia intuitivă! Impliniţi prin aceasta Porunca Domnului. Este spre folosul vostru! Aici este rabdarea sfintilor ce pazesc si tin credinta lui Iisus si nu credinta in Isus adica formalismul si legalismul litera legii si nu spiritul legii care e legat de iubire si mila nu de jertfe preotesti sau traditii care sunt facute de oameni si nu au nimic de a face cu legea lui Dumnezeu care este desavarsita nu a venit sa schmbe nimic caci legea era perfecta insusi Dumnezeu a venit sa implineasca ce era profetit si a facut-o la litera iar cine asculta Cuvantul Domnului si cerceteaza scripturile nu are cum sa fie inselat de traditii omenesti si de legi si timpuri schimbate de oameni Sabatul cu ziua 1 duminica si inceptul zilei de la apusul soarelui cu miezul noptii facute de oameni cu intentie de a schimba legile divine si a-si arata influenta puterii lor in istorie dar nu au nici o baza in biblie si au fost prezie ca se va intampla asa in zilele din urma si o ramasita va tine credinta lui Iisus si legea divina in totalitate si restul vor fi amagiti de traditi omenesti ce nu au de a face cu vointa divina reflectata clar din Cuvantul Domnului Biblia.

 


                                                             LEGEA V


5. Cinsteste pe tatal tau ca sa ai viata eterna in ceruri si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti sanatos ani multi pe pamântul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie.

    Dumnezeu a dat omenirii această poruncă, însă ea a provocat nespuse chinuri sufleteşti. Ea se referea la 3 aspecte primul sa cinstesti tatal ceresc Dumnezeu care este unul singur si mama pamanteasca natura din care am fost plamaditi si in care ne vom intoarce adica elementele pamantului si sa ne respectam sanatatea in al doilea rand sa cinstim datoria de a fi parinti si in ultimul ei sens sa ne cinstim parintii care ne-au dat viata si ne-au crescut adica familia oamenii.  Câţi copii, câţi adulţi nu s-au luptat cu disperare pentru a nu încălca în modul cel mai brutal această poruncă! Atunci cand invatam sa ne cinstim parintii invatam sa aducem cinste si celorlalti oameni din jur. Noi ne numim crestini pentru ca apartinem lui Christos si am fost rascumparati cu un pret scump. Iisus ia castigat pe oameni la Sine prin bunatatea si prin dragostea Sa si I-a atins pe oameni la inima si nu a intrat in controverse si dezbateri aceasta este un model de cinstire si de urmat. Sa pui pe cineva mai presus decat pe tine insuti nu este ceva firesc pentru oameni caci tendinta noastra este sa cautam sa fim intotdeauna primii. Cum poate un copil să-l cinstească pe acel tată care se înjoseşte până la nivelul unui beţiv; sau pe o mamă care prin toanele ei, prin temperamentul ei necontrolat, prin lipsa de autoeducaţie şi multe altele îi provoacă tatălui şi întregii familii ceasuri amare, făcând ca o atmosferă calmă să fie pe deplin imposibilă! Poate un copil să-şi cinstească părinţii atunci când aude cum ei se insultă reciproc fără menajamente, când se amăgesc unul pe celălalt sau chiar se bat? Multe incidente conjugale au transformat adesea această poruncă într-un chin pentru copii, făcând imposibilă împlinirea ei. In definitiv, ar fi numai făţărnicie dacă un copil ar susţine că încă îşi cinsteşte mama atunci când aceasta se comportă mult mai prietenos cu străinii decât cu propriul ei soţ, tatăl copilului.
    Când un copil observă la ea înclinaţia spre superficialitate, când o vede că se înjoseşte până la cea mai ridicolă vanitate, devenind sclava fără voinţă a fiecărei nebunii a modei, lucru care atât de des nu mai poate fi asociat cu noţiunea serioasei, înaltei meniri de mamă şi care răpeşte demnităţii de mamă toată frumuseţea şi măreţia,... atunci cum să mai găsească el de bunăvoie respectul pentru mamă? Ce mult înseamnă, într-adevăr, acest singur cuvânt: Mamă"! Insă cât de mult cere în acelaşi timp acest cuvânt! Un copil care încă nu este şi el contaminat trebuie în mod inconştient să simtă în interiorul lui că o persoană cu un spirit matur, serios, nu va putea decide niciodată să-şi expună trupul material-dens numai de dragul modei. Cum poate atunci mama să-i fie sfântă copilului? Respectul natural scade spontan, devenind o formă goală a unei datorii obişnuite sau, în funcţie de educaţie, politeţe socială evidentă, deci făţărnicie căreia îi lipseşte orice avânt sufletesc. Tocmai acel avânt spre înălţime care ascunde în sine viaţa plină de căldură, de care un copil nu se poate lipsi şi care îl însoţeşte, ca o pavăză de încredere, pe măsură ce creşte şi îşi începe drumul său în viaţă, apărându-l de tot felul de ispite şi rămânând în interiorul lui un puternic refugiu, ori de câte ori îl asaltează îndoielile. Până la adânci bătrâneţe! Cuvântul mamă" sau tată" ar trebui tot timpul să trezească o percepţie intuitivă fierbinte, profundă, din care să apară în faţa sufletului imaginea demnă, în deplină puritate, care să avertizeze sau să încuviinţeze, ca o stea călăuzitoare în întreaga sa existenţă pământească! Şi ce comoară i se fură fiecărui copil, atunci când nu-şi poate cinsti tatăl sau mama din tot sufletul! Insă cauza acestor chinuri sufleteşti este din nou numai interpretarea greşită de către oamenii a poruncii. Părerea de până acum a fost greşită; Ea a limitat sensul poruncii şi a permis să devină unilaterală, în timp ce, desigur, nimic din ce a trimis Dumnezeu nu poate fi unilateral. Insă şi mai greşit a fost faptul că oamenii au deformat această poruncă vrând să o îmbunătăţească conform aprecierilor umane, să o formuleze mai exact, adăugând: Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta. Prin aceasta porunca a devenit personală. Acest lucru a trebuit să ducă la erori; Căci porunca, în forma sa corectă, sună numai aşa: Să cinsteşti tatăl şi mama!" Deci porunca nu se referă la anumite persoane individuale, a căror natură nu poate fi stabilită şi prevăzută dinainte. Ceva atât de absurd nu apare niciodată în Legile Divine. în nici un caz Dumnezeu nu cere să fie cinstit ceva ce nu merită deloc să fie cinstit! Dimpotrivă, această Poruncă conţine o noţiune care se referă la menirea de a fi tată şi de a fi mamă, şi nu la persoane. Prin urmare ea nu se adresează în primul rând copiilor, ci părinţilor înşişi, pretinzând de la aceştia să păstreze în cinste menirea de a fi tată şi de a fi mamă! Porunca le impune neapărat părinţilor datoria de a fi mereu pe deplin conştienţi de înalta lor sarcină şi de a nu uita astfel responsabilitatea pe care aceasta o implică. In Lumină  si Adevar nu se trăieşte cu cuvinte, ci cu noţiuni. Din acest motiv se întâmplă că atunci când aceste noţiuni se redau în cuvinte, poate uşor să apară o limitare a acestora, aşa cum este evident în acest caz. Insă vai de aceia care nu au respectat această poruncă, care nu s-au străduit să o recunoască corect. Nu poate fi scuzat faptul că până acum ea a fost de multe ori doar interpretată greşit şi înţeleasă greşit.. Cu totul altfel ar fi pe acest pământ, dacă această poruncă profundă ar fi fost înţeleasă şi împlinită de către oameni. Cu totul alte suflete s-ar fi putut atunci naste, suflete care n-ar fi putut să permită o decădere a moralităţii şi eticii într-un asemenea grad cum există astăzi! Priviţi crimele, priviţi dansurile sălbatice, priviţi orgiile spre care tinde astăzi totul să se dezvolte! Ca o încoronare a triumfului curenţilor sufocanţi ai întunericului! Şi priviţi indiferenţa lipsită de înţelegere cu care oamenii acceptă şi chiar încurajează decăderea, ca pe ceva corect sau ca pe ceva ce a existat dintotdeauna. Unde este omul care se străduieşte să recunoască corect Voinţa lui Dumnezeu?
   Unde este omul care, avântându-se în sus, caută să cuprindă măreţia ei infinită, în loc să preseze tot mereu, cu încăpăţânare, această Voinţă măreaţă în limitele sărăcăcioase ale creierului pământesc, pe care l-a făcut templu al intelectului. Astfel, el singur îşi îndreaptă cu forţa privirea în jos, ca un sclav care merge în lanţuri, în loc să şi-o ridice, lărgindu-şi perspectiva cu bucurie plină de strălucire, pentru a întâmpina raza recunoaşterii. Oare voi nu vedeţi cât de meschin vă comportaţi faţă de fiecare interpretare a tot ceea ce vă vine din Lumină? Fie că este vorba despre Porunci, Făgăduinţe, Mesajul lui Christos sau de asemenea despre întreaga Creaţie! Nimic nu vreţi să vedeţi, nimic nu vreţi să recunoaşteţi! Voi nici nu căutaţi să înţelegeţi ceva cu adevăraţ. Voi nu luaţi lucrurile aşa cum sunt, ci încercaţi convulsiv să transformaţi totul din nou în părerile inferioare cărora v-aţi supus de milenii. Eliberaţi-vă în sfârşit de aceste tradiţii! Puterea pentru a face acest lucru vă stă desigur la dispoziţie, în fiecare clipă şi fără ca voi să fiţi obligaţi să faceţi sacrificii. Ele trebuie aruncate cu o smucitură, cu un act de voinţă! Fără să încercaţi să reţineţi ceva din acestea. De îndată ce vă străduiţi să găsiţi o trecere, nu vă veţi elibera niciodată de ceea ce a predominat până atunci, ci vă va trage mereu cu tenacitate înapoi. Vă poate fi uşor numai dacă separaţi tot ceea ce este vechi cu o singură tăietură şi astfel păşiţi în faţa a ceea ce este nou fără vreo povară veche. Numai atunci vi se va deschide poarta; altfel, ea va rămâne ferm închisă. Şi aceasta necesită doar o singură voinţă cu adevărat serioasă; Se întâmplă într-o singură clipă. Exact ca şi trezirea din somn. Dacă nu vă ridicaţi imediat din pat, veţi fi din nou obosiţi şi bucuria noii zile de muncă slăbeşte, dacă nu chiar piere de tot. Să cinsteşti tatăl şi mama! Să faceţi acum din aceasta o poruncă sfântă pentru voi. Ridicaţi menirea de tată şi menirea de mamă la rangul corespunzător pentru a fi onorate! Oare cine mai ştie astăzi ce mare demnitate se găseşte aici! Şi ce putere de a înnobila omenirea! Acest lucru ar trebui să le fie o dată clar acelor oameni care se unesc aici pe pământ; Atunci fiecare căsnicie va fi cu adevărat o căsnicie ancorată în spiritual! Şi toţi taţii şi toate mamele vor fi, conform Legilor Divine, demni de cinste! Pentru copii însă, această poruncă va deveni, prin părinţii lor, sfântă şi vie. Ei nici nu vor putea decât să-şi cinstească din suflet tatăl şi mama, indiferent de natura individuală a acestor copii. Chiar calitatea părinţilor îi va obliga să facă acest lucru. Şi atunci, vai de acei copii care nu împlinesc pe deplin porunca! O soarta grea îi va lovi; căci atunci ar exista motiv întemeiat pentru acest lucru. însă, prin efectul reciproc, respectarea devine curând ceva firesc, devine bucurie şi necesitate! De aceea, mergeţi înainte şi respectaţi Poruncile lui Dumnezeu mai serios decât până acum! Aceasta înseamnă să le acordaţi atenţie şi să le împliniţi! Pentru ca să ajungeţi să fiţi fericiţi!

 

  LEGEA VI

6. Sa nu ucizi!

    Bate-te numai cu pumnii în piept, o omule, şi laudă-te în gura mare că tu nu eşti un ucigaş! Căci a ucide înseamnă desigur a omorî, iar potrivit convigerii tale, tu nu ai încălcat niciodată această Poruncă a Domnului. Mândru poţi păşi în faţa Lui şi, fără teamă sau grijă, poţi privi cu speranţă înainte, exact la deschiderea acestei pagini din Cartea Vieţii tale. In Scripturi avem descoperit un Dumnezeu iubitor si gata sa ierte pe orice pacatos indiferent de gravitatea pacatelor si daca ne marturisim sincer pacatele. El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire caci Harul lui Dumnezeu este suficient de puternic incat sa te ierte si sa te primeasca in cer. Pentru Dumnezeu viata este sacra si nu ai voie sa o iei la nici o faptura fie ea umana sau animala de acea ne-a dat natura sa ne hranim cu hrana vie si nu mortaciunile adica carnea lor moarta la creatie si asa va fi si in noul Ierusalim ceresc. Nu este suficient sa ma abtin sa omor pe cineva ci trebuie sa imi controlez in aceiasi masura mania si ura si sa avem grija la cuvintele pe care le scoatem din gura caci ele spurca pe om si il fac necurat. Asadar Viata trebuie protejata cu orice pret si va trebui sa inlocuim mania, ura, violenta si razbunarea cu Dragostea caci fiecare viata este sacra purtand chipul lui Dumnezeu si contine amprenta Divinitatii. Doar Dumnezeu poate lua viata si poata da viata unui om. Insă te-ai gândit vreodată că în această privinţă pentru tine există în acelaşi timp a face să moară şi că a face să moară este echivalent cu a ucide? De acea cand faci un pas e bine sa te gandesti si la urmatorul pentru a nu avea regrete. Intr-o lume in care rabdarea este o raritate si unde oamenii se lasa condusi de emotiile primitive si pierd stapanirea de sine exista oameni care raman calmi si cu stapanire de sine, ei pastreaza si pazesc poruncile si se stapanesc pe ei insisi si au rabdarea sfintilor. Cei ce nu pazesc sanatatea si au o viata desarta se fac vinovati de calcarea acestei porunci. Daca Dumnezeu ne-a dat anumite talente sa le folosim pentru noi si semenii nostri si noi le lasam nefolosite si nu le punem la schimb calcam aceasta porunca. Cand Christos vede un om amarat si pacatos El vede in acel om, un om transformat prin har ce are nevoie de mantuire si care cauta s-o primeasca in viata lui. Oamenii mor spiritual ca nu au parte de hrana spirituala si refuza s-o primeasca de la cei ce au parte de aceasta hrana. Nu există nici o diferenţă între ele. Tu faci această diferenţă numai prin felul tău de exprimare, prin limbajul tău; Căci porunca nu spune unilateral: Să nu ucizi o viaţă pământească din materialitatea densă! Ci spune într-un mod remarcabil, cuprinzător, scurt: Să nu ucizi! De exemplu, un tată avea un fiu. Ambiţia sa măruntă, pământească, l-a determinat pe tată să insiste că fiul său ar trebui să studieze cu orice preţ. Insă acest fiu poseda daruri care îl îndemnau să facă altceva şi pentru care studiul nu era de nici un folos. Atunci era cu totul firesc ca fiul să nu simtă în interiorul său nici o înclinaţie pentru acest studiu forţat şi nici să fie în stare să-şi adune cu bucurie forţele pentru acesta. Insă tatăl pretindea supunere, iar fiul s-a supus. El s-a străduit cu preţul sănătăţii sale să împlinească voinţa tatălui. Insă, deoarece era împotriva naturii fiului, împotriva darurilor pe care le purta în el, era cu totul firesc ca şi corpul să sufere din această cauză. Nu vreau să merg mai departe cu acest caz care se repetă atât de des în existenţa pământească însă este de necontestat faptul că tatăl, prin orgoliul sau încăpăţânarea sa, a căutat să facă să moară ceva în acest fiu, ceva ce i-a fost dăruit fiului pentru a fi dezvoltat pe pământ! In multe cazuri se dovedeşte că acel lucru a murit cu adevărat, deoarece mai târziu în viaţă, cu greu mai este posibilă dezvoltarea acestuia, pentru că forţa principală, sănătoasă, necesară pentru acesta, a fost curmată în perioada cea mai bună şi a fost irosită în mod uşuratic pe lucruri străine naturii băiatului. Prin aceasta tatăl a încălcat grav porunca: Să nu ucizi!" Pe lângă faptul că prin ceea ce a făcut, el a privat oamenii de ceva ce ar fî putut, probabil, să le fie de un real folos prin băiat! Totuşi, el trebuie să ţină cont de faptul că deşi băiatul este sau poate fi înrudit spiritual cu el sau cu mama, în faţa Creatorului el rămâne o personalitate independentă, a cărei datorie este să dezvolte, spre binele său propriu, darurile pe care le-a primit la venirea sa pe pământ. Poate că băiatului i-a fost dat cu aceasta prin Graţia lui Dumnezeu să achite o soarta grea, prin faptul că ar fi trebuit să inventeze ceva ce într-un anumit sens ar aduce omenirii un mare folos! Această vină a zădărnicirii îi apasă greu în special pe tatăl sau pe mama care pun măruntele lor concepţii pământeşti deasupra marilor fire ale sorţii şi abuzează astfel de puterea lor de părinţi. Nu este altfel nici atunci când părinţii sunt în stare să facă să predomine meschinele socoteli pământeşti ale intelectului lor când este vorba de căsătoriile copiilor lor. Cât de des nu este înăbuşită brutal una dintre cele mai nobile intuiţii prin care copilului îi este dată lipsa de griji pământeşti, aducându-i astfel nefericire sufletească ce are pentru existenţa copilului un efect mai profund decât toţi banii şi toate bunurile pământeşti. Evident că părinţii nu trebuie să împlinească orice vis sau orice dorinţă a copilului. Aceasta nu ar însemna îndeplinirea datoriei lor de părinţi. Se cere însă o examinare serioasă care niciodată nu are voie să fie unilaterală în sens pământesc! Tocmai această examinare, făcută însă în mod altruist, este rar folosită sau nu este deloc folosită de către părinţi. Astfel există mii de cazuri felurite. Nu este necesar să vorbesc mai mult despre acestea. Reflectaţi voi înşivă, pentru a nu încălca acest Cuvânt atât de important al lui Dumnezeu, din această poruncă! Făcând acest lucru vi se vor deschide căi nebănuite! Dar şi copilul poate înăbuşi speranţele părinţilor, care sunt îndreptăţite! Atunci când nu dezvoltă în el darurile aşa cum este necesar pentru a realiza lucruri măreţe, o dată ce părinţii i-au permis copilului, venindu-i în ajutor, să aleagă calea pe care el a cerut-o! Atunci sunt distruse de asemenea percepţii intuitive nobile în părinţii săi şi el a încălcat în mod brutal porunca! Tot aşa, atunci când un om dezamăgeşte în vreun fel prietenia adevărată sau încrederea pe care cineva i-o acordă, el ucide şi răneşte astfel în celălalt ceva ce conţine cu adevărat viaţă! Este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu: Să nu ucizi! Ii aduce o soartă rea pe care trebuie să o achite. Vedeţi că toate Poruncile sunt doar cei mai buni prieteni pentru oameni, spre a-i feri cu fidelitate de rău şi de suferinţă! De aceea, iubiţi-le şi respectaţi-le ca pe o comoară care, dacă o păziţi, vă aduce numai bucurie!

 

LEGEA VII

7. Sa nu fii desfrânat!

   Faptul că există cea de-a şaptea poruncă la ceea ce hotărăşte legea pământească în legătură cu aceasta. Să nu comiţi adulter" se poate de asemenea citi: Să nu distrugi pacea unei căsnicii!". Prin pace se înţelege bineînţeles şi armonie. Sexul a fost facut nu pentru a il imparti cu mai multe persoane ci cu una singura pe care o iubesti si o respecti si prin sex te descoperi pe sine fata de persoana iubita, de revarsare a energiilor si a celor mai profunde sentimente, sperante si visuri ale cuiva in persoana iubita si partenerii se ofera unul celuilalt ca un dar prin cuvintele Te Iubesc. Adulterul priveaza sexul de caracterul lui sfant intre doua persoane ce se iubesc prin inselarea cu o alta persoana si asta inseamna pangarire. Descoperirea trupului dintre barbat si femeie arata celebrarea dragostei unul fata de celalalt fara sa aiba nimic de ascuns si pentru ca adulterul este furt el apare numai in ascuns si e inselaciune fata de Dumnezeu. Lipsa de responsabilitate de a iubi pe cineva este tocmai ce ii atrage pe inselatori sa insele si sexul fara casatorie este exact impreunare ce fac animalele din instinct fara sa se iubeasca. Casatoria a fost creata pentru a proteja chipul lui Dumnezeu in fiintele omenesti si pentru a le impiedica sa coboare la nivelul animalelor. Atunci cand doua fiinte umane impartasesc reciproc in intimitate sexuala acest lucru ar trebui sa aiba pentru ele o adinca semnificatie si nu doar sa le satisfaca impulsurile animalice. Dumnezeu uraste pacatul dar nu si pacatosul si cine a calcat gresit se poate pocai si sa nu mai pacatuiasca fata de femeia iubita si aleasa pe viata. Trebuie sa mentii mereu o relatie romantica cu partenerul de viata si sa ai grija sa fi intotdeuna disponibil pentru partener, sa faci acele lucruri pe care le faceai la inceput cand l-ai cunoscut si era iubire adevarata si rugati-va mereu impreuna pentru fericire conjugala si ferire de adulter. Desfranarea ataca creierul si inima. Adulter comiti si la nivel spiritual cand nu IL iubesti si asculti pe Dumnezeu si IL inseli cu alti zei pagani si straini ceea ce duce la incalcarea poruncii. Aceasta stabileşte în acelaşi timp cum ar trebui de fapt să fie o căsnicie; căci acolo unde nu există nimic de distrus sau de tulburat, porunca, care nu se orientează după interpretări şi reguli pământeşti, ci după Voinţa Divină, nu are nici o valabilitate. Deci o căsnicie există numai acolo unde domnesc armonia şi pacea, ca ceva de la sine înţeles. Acolo unde întotdeauna unul trăieşte numai pentru celălalt şi caută să-l facă fericit. Unilateralitatea şi plictiseala atât de ademenitoare, de distrugătoare, sunt de la început excluse complet şi pentru totdeauna, la fel ca şi goana periculoasă după distracţii sau iluzia de a nu fi înţeles! Instrumente criminale pentru orice fericire! Tocmai aceste rele nu pot apărea într-o căsnicie adevărată unde unul trăieşte cu adevărat pentru celălalt, deoarece ideea urmările unui egoism pregnant, care caută să trăiască numai pentru el însuşi şi nu pentru celălalt! Unde există însă adevărata iubire sufletească, renunţarea reciprocă, bucuroasă, la sine, este ceva cu totul firesc şi în acest fel orice dezavantajare a vreuneia dintre părţi este absolut imposibilă. Cu condiţia să nu existe o diferenţă prea mare în ce priveşte gradul de educaţie al celor care se unesc! Aceasta este o condiţie pe care o cere Legea Atracţiei Speciilor Omogene, din marele Univers, care trebuie îndeplinită, dacă se vrea ca fericirea să fie completă. Insă acolo unde nu se găseşte nici pacea, nici armonia, căsătoria nu merită să fie numită căsătorie; Căci atunci ea nici nu este aşa ceva, ci numai o convieţuire pământească care nu are ca atare nici o valoare în faţa lui Dumnezeu şi prin urmare, nici nu poate aduce acea binecuvântare care este cerută într-o căsătorie adevărată.
  Aşadar, în cazul Poruncii a Saptea, condiţia necesară este căsătoria adevărată, conform Voinţei lui Dumnezeu! Nici o altă căsătorie nu este protejată. Insă vai de cel care îndrăzneşte să tulbure într-un fel oarecare o căsnicie adevărată. Căci triumful pe care crede că l-a obţinut aici pe Pământ îl aşteaptă în lumea materiala într-o cu totul altă formă! Ingrozit, ar vrea să fugă atunci când trebuie să păşească în împărăţia unde îl aşteaptă urmările faptelor sale. Este un adulter cu efect vast chiar şi acolo unde se face încercarea de a separa doi oameni care sufleteşte se iubesc cu adevărat, aşa cum fac adesea părinţii atunci când nu le este pe plac o situaţie pământească sau alta! Şi vai de femeia, vai de bărbatul, fie ei tineri sau bătrâni, care din invidie sau cochetărie aduc conştient discordie sau chiar dezbinare într-un asemenea cuplu! Iubirea pură între doi oameni ar trebui să fie sfântă în faţa fiecăruia, să inspire veneraţie şi respect, însă nu poftă! Căci ea stă sub protecţia Voinţei lui Dumnezeu! Dacă un asemenea sentiment de poftă necurată caută să apară într-un om, atunci el trebuie să se îndepărteze şi să-şi îndrepte privirea clară numai către acei oameni care sufleteşte încă nu s-au ataşat de nimeni. Dacă el caută cu seriozitate şi răbdare, va găsi de asemenea, neapărat, un om care i se potriveşte în felul voit de Dumnezeu, cu care va fi şi el fericit, fără a se împovăra mai întâi cu o vină care nu poate niciodată să aducă şi să asigure fericirea! Marea greşeală a acestor oameni este adesea simplul fapt că se străduiesc să cedeze unei presiuni a sentimentului, care la început este întotdeauna slab, îl ţin cu forţa în ei, îl hrănesc cu fantezie artificială pînă când, devenind puternic, îi domină şi, chinuindu-i, îi împinge în acelaşi timp la păcat! Mii de spirite umane nu ar trebui să se piardă, dacă ar acorda întotdeauna mai multă atenţie începutului acestei probleme care, dacă nu este creată dintr-un calcul al intelectului, atunci apare numai dintr-o cochetărie nedemnă de o fiinţă umană, care la rândul ei îşi are originea în obiceiurile dăunătoare ale vieţii pământeşti de familie şi în special ale vieţii din societate! Tocmai acestea sunt adesea adevărate pieţe ale căsătoriilor, nefiind deloc mai curate decât comerţul din Orient făcut cu sclavi! In acestea se găseşte un cuib de germeni ai adulterului. Voi părinţi, feriţi-vă să nu ajungeţi să fiţi vinovaţi de adulter faţă de copiii voştri prin calcule prea intelectuale! Nenumăraţi părinţi s-au încurcat deja datorită acestui lucru! Ei au nevoie de multe, pentru a se elibera din nou de acesta! Voi copii, fiţi atenţi ca nu cumva să deveniţi cei care distrug pacea între părinţii voştri, căci atunci şi voi veţi fi vinovaţi de adulter! Reflectaţi bine asupra acestor lucruri. Altfel, voi vă faceţi duşmani ai Dumnezeului vostru şi nu există nici un duşman care să nu fie obligat să cadă în final pradă nimicirii în nespuse chinuri, fără ca Dumnezeu să mişte un deget! Să nu distrugi niciodată pacea şi armonia între doi oameni. Intipăreşte-ţi acest lucru în minte, pentru ca să stea mereu, avertizând, în faţa ochilor sufletului tău. Această Poruncă este strict şi clar orientată împotriva instinctelor trupeşti-animalice, cărora omul... din păcate... le permite prea des să apară, de îndată ce i se oferă ocazia pentru acest lucru! Aici am atins totodată şi punctul sensibil care constituie pentru oameni cea mai mare capcană în care cad aproape toţi de îndată ce li se prezintă: ocazia! Instinctul este trezit şi condus doar de gânduri! Omul poate observa foarte uşor la el însuşi că instinctul nu este stârnit, nu poate fi stârnit, dacă lipsesc gândurile referitoare la acesta! Instinctul depinde în întregime de gânduri! Fără excepţie! Să nu spuneţi că şi simţul tactil poate trezi instinctul; căci este greşit. Este numai o amăgire. Simţul tactil trezeşte numai gândul şi acesta, la rândul lui, trezeşte instinctul! Şi pentru a trezi gânduri care generează instinctul, ocazia ce se iveşte este cel mai puternic mijloc de care oamenii trebuie să se teamă! însă, din acest motiv, cea mai bună apărare şi cea mai mare protecţie pentru toţi oamenii de ambele sexe este să evite ocazial. Este ancora de salvare în necazul actual până ce întreaga omenire va fi devenit atât de puternică în ea însăşi, încât să fie în stare să păstreze vatra gândurilor ei curată, ca pe ceva sănătos şi de la sine înţeles. Atunci o încălcare a Poruncii va fi absolut imposibilă. Până atunci multe furtuni purificatoare vor trebui să vuiască deasupra omenirii, însă această ancoră va rezista, dacă fiecare om care aspiră se străduieşte serios să nu dea niciodată ocazia ca două persoane de sex opus să rămână singure, ocazie care este atât de tentantă! Fiecare să-şi întipărească în minte cu litere de foc acest lucru; Căci nu este atât de uşor să-şi elibereze din nou sufletul din această încălcare, deoarece este implicată şi o a doua persoană! Şi numai rar există posibilitatea ca ele să se înalţe simultan! Să nu pofteşti femeia aproapelui tău!" Aceasta nu se referă numai la femeia căsătorită, ci la sexul feminin în general! Deci şi la fiice! Şi deoarece se spune clar: Să nu pofteşti.", aceasta se referă numai la instinctul fizic, nicidecum la o cerere serioasă în căsătorie! In legătură cu aceste cuvinte clare nu poate exista nici o confuzie! Aici este vorba despre Legea severă a lui Dumnezeu împotriva seducţiei sau a violului, cât şi împotriva pângăririi prin gânduri de poftă ascunsă! Acest lucru, ca punct de plecare a întregului rău dintr-o faptă, este deja încălcare a poruncii, atrăgând după sine pedeapsa printr-o soarta care trebuie să fie inevitabil achitată, într-un fel sau altul, înainte ca sufletul să se poată elibera de ea. Acest eveniment, considerat de oameni în mod greşit ca fiind neînsemnat, este uneori chiar decisiv in această existenţă pe pământ. De aceea, să nu trataţi prea superficial puterea gândurilor, de care în mod natural atârnă în aceeaşi măsură şi răspunderea! Voi sunteţi responsabili pentru cel mai neînsemnat, pentru cel mai uşuratic gând; Deoarece el provoacă daune chiar şi în lumea de materie. Acea lume a lui Dumnezeu care trebuie să vă primească după această viaţă de pe pământ. Insă, dacă pofta ajunge chiar până la seducţie, deci la o faptă material-densă, atunci puteţi să vă temeţi de răsplată, dacă nu mai sunteţi în stare să o răscumpăraţi fizic şi sufleteşte pe pământ! Fie că seducţia a avut loc în modul cel mai măgulitor sau printr-o cerinţă dură şi chiar dacă în final s-a obţinut acordul femeii, efectul reciproc nu se lasă indus în eroare prin acestea; El a început deja o dată cu pofta, iar toată isteţimea, toate trucurile contribuie doar la agravarea efectului. Acordul final nu îl anulează! De aceea, fiţi cu ochii în patru, evitaţi orice ocazie şi nu fiţi nepăsători în această privinţă! Păstraţi, în primul rând, vatra gândurilor voastre curată! Atunci nu veţi încălca niciodată această poruncă! De asemenea, nu va servi drept scuză dacă un om încearcă să se convingă pe el însuşi de faptul că a existat probabilitatea unei căsătorii! Căci un asemenea gând ar fi cel mai grosolan neadevăr. O căsătorie fără iubire sufletească nu este valabilă în faţa lui Dumnezeu. Iubirea sufletească este însă cea mai bună protecţie împotriva încălcării acestei porunci; căci un om care iubeşte cu adevărat vrea întotdeauna numai ceea ce este mai bun pentru cel iubit şi, de aceea, nu poate avea niciodată dorinţe sau pretenţii necurate, împotriva cărora este îndreptată înainte de toate această Poruncă!

 

LEGEA VIII

 8. Sa nu furi!


   Hoţul este considerat ca una dintre creaturile cele mai vrednice de dispreţ. Hoţ este orice om care ia ceva ce aparţine altuia fără consimţământul acestuia! In aceasta constă explicaţia. Pentru a respecta aşa cum trebuie această poruncă, omul nu trebuie să facă altceva decât să distingă întotdeauna clar ce anume aparţine celeilalte persoane! Acest lucru nu este greu, îşi va spune fiecare imediat. Şi cu aceasta a şi încheiat problema. Din punct de vedere Biblic poti fura si de la Dumnezeu caci furtul nu e numai ce iei fara acord ci este si ceea ce nu dai cum este jefuirea fata de Dumnezeu prin neplatirea zecimii fata de El prin care aratam ca am obtinut totul singuri fara ajutorul Lui ceea ce e total gresit caci noi nu suntem ai nostri ci suntem ai lui Dumnezeu caci am fost rascumparati cu un pret scump si ca dovada tot ce obtinem in viata nu ne apartine noua ci lui Dumnezeu si nu trebuie decat sa intoarcem doar cei zece la suta. In final vom da socoteala lui Dumnezeu pentru doua aspecte principale ale vietii in primul rand pentru ce am facut cu ceea ce suntem si anume timpul si viata noastra si in al doilea rand pentru ce am facut cu ceea ce am avut si cum ne-am folosit propriile mijloace financiare si Dumnezeu ne cere sa ne demonstram devotamentul fata de proprietarul suprem prin inapoierea celor zece procente din castigul nostru. Ceea ce le faci altora se intoarce impotriva ta si cu atat daca il furi pe Dumnezeu si nu ii intorci cele zece procente ca recunoastere a proprietatii lui din care te-ai servit. Inima credincioasa nu fura ci daruieste. Daca vrei ca Dumnezeu sa isi aduca aminte de tine trebuie si tu sa iti aduce aminte de El si sa respecti tot ce a lasat El in cuvantul Sau ca lege. Desigur, nu este greu, aşa cum în realitate nu este greu să fie respectate toate cele Zece Porunci, dacă cineva vrea cu adevărat să facă acest lucru. Insă întotdeauna condiţia este ca omul să le cunoască aşa cum trebuie. Şi aceasta le lipseşte multora cunoasterea cu adevarat a semnificatiei lor. Pentru a respecta această poruncă, ai reflectat vreodată cu adevărat ce este de fapt proprietatea celuilalt din care tu nu ai voie să iei? Din aceasta fac parte banii săi, bijuteriile, hainele, poate şi casa şi ograda cu animale şi tot ce aparţine de aceasta, însă în poruncă nu se afirmă că ea se referă numai la bunurile pământeşti, materiale! Doar există valori care sunt cu mult mai preţioase! Proprietatea unui om mai include şi reputaţia sa, prestigiul său public, gândurile sale, individualitatea sa, precum şi încrederea de care se bucură din partea altora, chiar dacă nu din partea tuturor, cel puţin din partea unuia sau altuia! Dacă am ajuns până aici, multe suflete mândre vor fi deja puţin descurajate în ce priveşte porunca. Căci pune-ţi următoarea întrebare: Nu ai încercat încă niciodată, poate cu bună credinţă, să zdruncini sau să subminezi de tot în altul, printr-o avertizare, încrederea de care se bucură un om? Cu aceasta tu l-ai furat în toată regula pe cel care se bucura de această încredere! Căci tu i-ai luat-o sau cel puţin ai făcut această încercare. L-ai furat pe aproapele tău şi atunci când ştii ceva despre situaţia sa şi dai mai departe aceste informaţii fără acordul celui în cauză. Poţi recunoaşte de aici cât de grav încurcaţi în plasa păcatului sunt toţi acei oameni care caută să facă o afacere din asemenea lucruri sau să practice aceasta în mod comercial. Prin toate efectele acestei activităţi de încălcare continuă a Legii lui Dumnezeu, propriile încâlceli trag după sine o plasă atât de uriaşă, încât aceşti oameni nu vor mai fi niciodată în stare să se mai elibereze; Căci adesea ei sunt mai greu împovăraţi decât spărgătorii şi hoţii care acţionează în materia-densă. Vinovaţi, asemenea celor care tăinuie lucrurile furate, sunt şi cei care sprijină şi încurajează astfel de afacerişti" în activitatea lor păcătoasă. Fiecare om care gândeşte sincer şi cinstit, indiferent dacă este persoană particulară sau om de afaceri, are dreptul şi datoria de a cere direct o explicaţie - şi dacă este necesar documente - de la oricine vine la el cu o cerinţă oarecare, de unde poate decide cât de multă încredere poate să aibă în el şi în ce măsură poate să-i îndeplinească dorinţele. Tot restul este nesănătos şi reprobabil. Implinirea acestei porunci are în acelaşi timp şi efectul de a trezi din ce în ce mai mult percepţia intuitivă şi de a dezvolta capacităţile acesteia, eliberându-le. Omul obţine în acest fel cunoaşterea corectă a semenilor, pe care a pierdut-o numai din comoditate. El pierde treptat ceea ce este mort, ceea ce este mecanic şi devine el însuşi din nou un om viu. Apar personalităţi adevărate, în timp ce animalul de turmă ce este crescut azi trebuie să dispară. Daţi-vă osteneala să reflectaţi asupra acestor lucruri şi aveţi grijă ca în final să nu găsiţi totuşi în paginile cărţii păcatelor voastre numeroase încălcări chiar ale acestei Porunci!

 

LEGEA IX

 
9. Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau!

  Dacă îl ataci pe unul dintre semenii tăi şi îl loveşti, rănindu-l astfel şi poate chiar îl mai şi furi, atunci ştii că l-ai vătămat şi că vei fi supus pedepsei pământeşti. Biblia trebuie sa fie calauza noastra si nici un om nu trebuie sa se aseze intre Dumnezeu si noi. Viata noastra este influentata puternic de ceea ce credem. Sapte lucruri Dumnezeu uraste si anume ochii trufasi, limba mincinoasa, mainile care varsa sange, inima care face planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos si cel ce starneste cearta intre frati. Conduita si vorba noastra descopera radacina vietii noastre spirituale caci din prisosul inimii vorbeste gura si omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui si in ziua judecatii oamenii vor da socoteala pentru orice cuvant nefolositor pe care il vor fi folosit pentru care vei fi judecat si osandit. Nu va vorbiti de rau fratilor caci cine vorbeste de rau pe un frate judeca si atunci cand facem lucrul acesta incalcam legea.  Orice am gandi mereu si orice ne-am pune in minte aceasta va schimba cursul vietii noastre. O persoana care este plina de dragostea adevarului va fi sincera in toate legaturile vietii si va uri si va evita orice pretentie si fatarnicie si motivele sale nu vor fi puse la indoiala niciodata cand va zice da va fi da si cand va zice nu va fi nu. Orice nesinceritate e un fel de amagire ca si lingusirea. Dar nu te gândeşti deloc că în acelaşi timp eşti prins în firele unui efect reciproc care nu este supus nici unei acţiuni arbitrare, ci se declanşează în mod drept chiar la acea slabă tresărire a sufletului tău, căreia nu îi dai nici o atenţie şi pentru care nu ai nici un fel de percepţia intuitivă! Şi acest efect reciproc nu este în nici un fel legat de pedeapsa pământească, ci lucrează singur, cu totul independent şi tăcut, însă atât de inevitabil pentru spiritul uman, încât în toată Creaţia nu mai găseşte nici un loc care să poată să-l protejeze şi să-l ascundă. Sunteţi revoltaţi atunci când auziţi despre o asemenea faptă brutală şi despre o asemenea rănire violentă. Dacă persoanele care vă sunt apropiate suferă din această cauză, sunteţi chiar speriaţi şi îngroziţi! Cu toate acestea, nu vă deranjează câtuşi de puţin dacă din când în când auziţi că un om este pus, în absenţa sa, într-o lumină proastă de către altul prin cuvinte iscusite şi răuvoitoare sau adesea prin gesturi foarte expresive care spun mai mult decât se poate spune prin cuvinte. Insă ţineţi minte: Un atac material-dens este mult mai uşor de îndreptat decât un atac la adresa sufletului care suferă datorită subminării reputaţiei sale. De aceea, evitaţi toţi bârfitorii, aşa cum aţi evita criminalii de pe pământ! Căci ei sunt la fel de vinovaţi şi de multe ori chiar mai vinovaţi! Aşa cum aceştia au puţină milă pentru sufletele pe care ei înşişi le persecută, tot aşa o să le fie oferită si lor o mână de ajutor atunci când o vor implora! Rece şi nemiloasă este pornirea funestă din interiorul lor de a-i discredita pe alţii, adesea persoane necunoscute lor; O răceală şi o cruzime de o sută de ori mai mare îi va confrunta, prin urmare, în acel loc care îi aşteaptă în ziua când vor trebui să-şi părăsească corpul pământesc si vor fi judecati! In lume ei rămân cei surghiuniţi şi profund dispreţuiţi chiar şi în faţa tâlharilor şi a hoţilor; căci toţi cei de aceeaşi natură au în comun o trăsătură răutăcioasă şi demnă de dispreţ, începând de la            aşa-numita bârfitoare până la creaturile depravate care, din propria lor dorinţă, nu se dau înapoi de la a depune mărturie falsă împotriva unui aproape căruia ar fi avut motiv să-i mulţumească în multe privinţe! Trataţi-i ca pe viermii otrăvitori; Căci nu au meritat altceva. Deoarece întregii omeniri îi lipseşte pe deplin înaltul cel comun de a ajunge în împărăţia lui Dumnezeu, oamenii nu au ce să-şi spună unul altuia atunci când sunt uneori împreună, câte doi sau câte trei, şi astfel ei cultivă obiceiul de a vorbi despre alţii ca pe ceva ce le-a devenit drag - fapt a cărui josnicie nu mai sunt în stare să o recunoască, deoarece au pierdut complet noţiunea pentru aceasta, prin practicarea acestui obicei în mod constant. Ei trebuie să stea împreună în continuare în lume  şi să se dedice temei lor preferate până când timpul acordat ultimei posibilităţi de înălţare - care probabil le-ar fi putut aduce salvarea - a trecut, iar ei sunt atraşi în descompunerea eternă, trebuind să se purifice de toată otrava adusă de către spiritele umane care nu sunt demne să poarte un nume!   
                                         Rugaciune pentru pocainta:

   Tata ceresc, nu am inteles niciodata pe deplin porunca Ta referitoare la marturia falsa.
   Te rog sa ma ierti fiindca marturisesc ca am pacatuit calcand aceasta porunca.  
   O Doamne, daruieste-mi pocainta si iertarea.
   Indeparteaza de la mine calea minciunii caci eu aleg calea adevarului.
   Pazeste-mi limba de rau si buzele de vorbe inselatoare.
   Pune o straja inaintea gurii mele, o Doamne pazeste usa buzelor mele.
   Iti multumesc Tata ca deoarece mi-am marturisit pacatul Tu esti credincios si drept ca sa imi   ierti pacatul si sa ma cureti de orice nelegiuire.
   Scrie cele 10 porunci ale Tale in inima mea, Doamne si umple-ma cu Duhul Tau cel Sfant ca sa am puterea de a asculta, in numele lui Christos te rog. Amin

 

LEGEA X

10. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din câte are aproapele tau!

   Cel care caută să-şi câştige existenţa prin muncă cinstită şi prin afaceri cinstite, acela poate să aştepte liniştit proclamarea acestei porunci în timpul marii încheieri a socotelilor; Căci ea va trece pe lângă el fără să-l lovească. Sa nu poftesti nici un lucru care te poate duce la pacat. Domnul nu se uita la ce se uita omul caci omul se uita la ceea ce izbeste ochii dar Domnul se uita la inima. Sa lase cel rau caile lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui si sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand. Unul din mijloacele de a ne tine sub control pofta si alte ganduri pacatoase este acela de a ne umple mintea cu acele lucruri care nu incita astfel de dorinte. Tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda sa va insufleteasca. Dumnezeu ne va da biruinta asupra poftei, maniei, senzualitatii, mandriei si asupra tuturor acelor pacate ascunse ale sufletului pe care doar noi si Dumnezeu le cunoastem, trebuie doar sa cooperam.  Pacatul se naste in cuget si sfarsete in fapta. Contrastul intre Christos si satana e ca Unul s-a umilit pe Sine si a fost Inaltat si celalalt sa inaltat pe sine si a fost umilit, Unul Iubeste si Daruieste si celalat pofteste si cere. Un om vesnic nemultumit este prietenul de viata cel mai neplacut si este o povara pentru ea insasi si un izvor de greutati pentru altii. Biblia spune sa te multumesti cu ce ai si sa nu vrei mai mult decat ai nevoie ca ce e mult strica caracterul si vine de la cel rau. Adevaratul crestin are cu adevarat Pacea Domnului in inima sa. Dumnezeu nu ne-a fagaduit tot ce dorim in aceasta viata ci ne-a fagaduit cele de trebuinta, pentru ca stie ce avem nevoie de fapt si ce gandim noi ca ne trebuie nu se potriveste intotdeuna cu ce avem nevoie de fapt. Dumnezeu doreste sa ne indepartam de oamenii care au o forma de evlavie si Ii tagaduiesc puterea prin fapte pentru ca nu vei ajunge departe alaturi de ei. Soarta noastra depinde de ce parte alegem sa fim si cui vrem sa slujim cu adevarat.  De fapt, este atât de uşor să fie împlinite toate Poruncile şi totuşi... priviţi-i atent pe toţi oamenii şi în curând veţi ajunge să recunoaşteţi că nici această poruncă, care omului ar trebui de fapt să-i fie cu totul naturală, nu este respectată sau este doar foarte rar respectată şi atunci nu cu bucurie, ci numai cu multă osteneală. Este ca şi când o poftă de nepotolit se dezlănţuie peste toţi oamenii, fie ei cu pielea albă, galbenă, maro, neagră sau roşie, poftă prin care ei îi invidiază pe semenii lor pentru ceea ce ei înşişi nu posedă. Insă mai bine zis: îi invidiază pentru tot! Deja în această invidie se află pofta care este interzisă! Incălcarea poruncii este astfel deja săvârşită şi devine rădăcina multor rele care provoacă căderea rapidă a omului, cădere din care adesea nu se mai ridică niciodată. In mod ciudat, omul de rând rar apreciază ceea ce el numeşte bunul său propriu, pentru că preţuieşte mereu numai ceea ce el încă nu posedă. Intunericul a presărat asiduu lăcomia şi, din păcate, sufletele umane au cedat mult prea binevoitoare pentru a pregăti cel mai fertil teren pentru această tristă semănătură. Astfel, râvnirea avutului altuia a devenit cu timpul, la cea mai mare parte a oamenilor, baza tuturor activităţilor lor; Pornind de la simple dorinţe, agravându-se prin vicleşug şi prin arta convingerii până la invidia fără limite care duce la nemulţumire continuă şi până la ura oarbă. Orice mijloc de satisfacere a acestei pofte a fost recunoscut ca fiind corect, cu condiţia să nu fi intrat prea flagrant în conflict cu legea pământească. In patima crescândă a câştigului, Porunca lui Dumnezeu a rămas neluată în seamă! Fiecare a crezut că este cu adevărat cinstit atâta timp cât nu a fost tras la răspundere de vreo curte pământească de justiţie. Insă nu l-a costat multă osteneală să evite acest lucru; Căci el a folosit cea mai mare precauţie şi cea mai ageră isteţime a intelectului atunci când a avut intenţia să-i păgubească fără consideraţie pe semenii săi, de îndată ce acest lucru a fost necesar pentru a obţine vreun avantaj ieftin. El nu s-a gândit că, în realitate, tocmai acest lucru îl costă mult mai scump decât toate avantajele pe care i le pot aduce mijloacele pământeşti! Aşa-numita isteţime a devenit totul! Insăşi isteţimea, conform noţiunilor de astăzi, nu este în sine nimic altceva decât înflorirea vicleniei sau o intensificare a ei. Este un lucru ciudat faptul că toată lumea manifestă neîncredere faţă de omul viclean, însă are respect pentru cel isteţ! Modul general de a privi lucrurile este ceea ce determină acest paradox. Omul viclean este un cârpaci în arta satisfacerii poftelor sale, în timp ce oamenii intelectuali isteţi sunt maeştri. Cârpaciul nu-şi poate îmbrăca dorinţa în forme frumoase şi culege numai dispreţ plin de milă pentru acest lucru. Insă spre cel isteţ se revarsă cea mai invidioasă admiraţie de la sufletele care se dedau aceleiaşi patimi! Invidie şi aici, deoarece pe terenul omenirii de astăzi chiar şi admirarea speciei omogene nu poate fi lipsită de invidie. Oamenii nu cunosc această puternică cauză a numeroaselor neajunsuri; ei nici nu-şi mai dau seama că această invidie stăpâneşte şi conduce în felurite chipuri întreaga lor gândire şi activitate din prezent! Ea se ascunde în individ cât şi în popoare întregi; Statele sunt conduse de ea; Dă naştere la războaie cât şi la tabere, iar acolo unde chiar şi numai două persoane trebuie să se consulte asupra unui lucru, ea generează ceartă nesfârşită! Ce anume s-a ales de respectarea Poruncii a Zecea a lui Dumnezeu, am dori să strigăm avertizând spre state în lăcomia cea mai nemiloasă, fiecare dintre statele de pe pământ aspiră numai spre proprietatea altuia! Ele nu se tem să comită crime individuale şi chiar genocid; Nu se dau înapoi nici de la înrobirea unor popoare întregi numai pentru ca ele sa însele să devină în felul acesta prospere. Frumoasele discursuri despre autoconservare sau autoapărare sunt numai pretexte, pentru că ele însele simt că trebuie spus ceva pentru a atenua într-o oarecare măsură şi pentru a scuza aceste încălcări îngrozitoare ale Poruncilor lui Dumnezeu! Insă nu le foloseşte la nimic; Căci neîndurător este condeiul care gravează în Cartea Evenimentelor Lumii încălcările Poruncilor lui Dumnezeu;  Nici cel mai mic impuls al gândirii şi faptei sale nu se poate pierde fără să fie achitat! Cel care poate cuprinde cu privirea toate aceste fire vede ce judecată îngrozitoare a fost provocată în acest fel! Confuzia şi prăbuşirea a tot ce s-a construit până acum sunt doar primele consecinţe uşoare ale acestor violări, dintre cele mai ruşinoase, ale celei de-a Zecea Porunci! De îndată ce întregul efect începe acum să vă copleşească tot mai mult, nimeni nu vă poate oferi îndurare. Voi nu aţi meritat altfel. O dată cu acest lucru vine asupra voastră numai ceea ce voi înşivă aţi forţat să vină! Smulgeţi complet din sufletul vostru pofta necurată! Gândiţi-vă că şi un stat este constituit numai din indivizi! Lăsaţi deoparte toată invidia şi ura faţă de acei oameni care, după părerea voastră, posedă mult mai mult decât voi înşivă! Oricum, există un motiv pentru acest lucru!  Insă vina pentru faptul că nu sunteţi în stare să recunoaşteţi acel motiv este în întregime a voastră, pentru că v-aţi forţat de bunăvoie să limitaţi enorm de mult capacitatea voastră de înţelegere, lucru care nu a fost voit de Dumnezeu şi care trebuia să apară ca urmare a nefastei voastre slugărnicii faţă de intelect! Cel care în noua împărăţie a lui Dumnezeu aici pe Pământ nu vrea să se mulţumească cu poziţia care îi este dată prin efectul propriilor alegeri create de el, acela nici nu merită să trăiască în ea! Nu merită să i se dea astfel ocazia de a-şi achita relativ uşor vechile poveri care atârnă de el şi în acelaşi timp să se maturizeze spiritual pentru a găsi drumul în sus spre patria tuturor spiritelor libere la judecata, acolo unde domnesc numai Lumina şi Bucuria! In viitor, fiecare om nemulţumit va fi secerat fără milă, ca ceva nefolositor care tulbură pacea dorită în final, ca un obstacol în calea înălţării sănătoase! Insă, dacă mai există un germene bun în el, care garantează o întoarcere la timp, atunci el va ajunge să recunoască corectitudinea absolută a Voinţei înţelepte a lui Dumnezeu; corectitudine valabilă şi pentru el, care până acum numai datorită orizontului limitat al sufletului său şi din prostie voită de el însuşi nu a putut recunoaşte că patul în care doarme acum pe pământ a fost făcut numai de el însuşi, ca urmare absolută a întregii sale existenţe de până acum,  pe pământ şi că nu este rezultatul unei întâmplări oarbe şi arbitrare! Atunci el va recunoaşte, în sfârşit, că are nevoie numai şi numai de acele experienţe pe care le trăieşte şi de locul în care se află; De asemenea, de împrejurările în care s-a născut şi de tot ce ţine de acestea! Dacă lucrează cu zel asupra lui însuşi, va urca nu numai spiritual, ci şi în sens pământesc. Insă, dacă el vrea cu încăpăţânare să meargă pe altă cale, fără consideraţie şi în dauna semenilor săi, acest lucru nu îi va putea aduce niciodată vreun avantaj real. Va fi o luptă grea pentru sufletele umane înainte ca ele să fie în stare să se elibereze de încălcările obişnuite ale celei de-a Zecea Porunci a lui Dumnezeu, adică să se schimbe în această privinţă pentru a trăi în sfârşit potrivit ei în gândire, vorbă şi în faptă! Insă pe toţi cei care nu pot face aceasta îi aşteaptă suferinţă şi distrugere aici pe pământ şi în judecata de apoi cand vor fi condamnati si distrusi definitiv la eradicarea pacatului prin faptele lor pe care le-au comis cu stiinta sau fara stiinta in functie de lumina avuta de sus si de adevarul pe care l-au aceptat sau lau respins si din care vor fi judecati dupa faptele lor! Domnul fie cu toti cei ce inteleg adevarul si aplica toate cele 10 legi divine numai asa au sansa de a fi mantuiti caci dupa aceste legi va fi judecat fiecare si unii vor fi condamnati si altii mantuiti sa ajute Domnul pe cat mai multi sa vada adevarul biblic si sal acepete in viata lor sa se salveze de la moarte Amin